Vestea că ÎPS Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului, a trecut la cele veșnice, la cei 95 de ani de viață puși în slujba Lui Dumnezeu și a poporului, a făcut ca doliul să cuprindă întreaga Biserică Ortodoxă Română, însă într-un mod cu totul deosebit credincioșii din Arhiepiscopia Maramureșului, în sufletele cărora vlădica a știut sădi credința, nădejdea și dragostea și cărora le-a promis că ”îi va aștepta la poarta Raiului și se va bate pentru fiecare în parte, astfel încât iadul să rămână gol”.
Că a fost și va rămâne unul dintre blânzii păstori unici în BOR, stau dovadă miile de credincioși care au trecut aceste zile pe la catafalcul acestuia pentru a-și lua rămas bun, urmând ca astăzi trupul său să fie înmormântat în locul pe care singur și l-a pregătit, la poarta Mănăstirii Rohia.
”Justinian Arhiepiscopul a fost voievodul spiritual al Maramureşului şi al întregii Transilvanii. Şi cum Dumnezeu rostuieşte toate lucrurile, având grijă ca să se petreacă perfect, tare îi plăcea Înaltpreasfinţitului Justinian să ne povestească că a fost chemat la viaţă într-o zi de Rusalii, când se oficia Sfânta Liturghie. Şi iată că şi plecarea lui a fost tot într-o zi de duminică în timp ce se oficia Sfânta Liturghie. E greu să rezumăm ce a însemnat Înaltpreasfinţitul Justinian, Arhiepiscopul nostru, pentru noi şi pentru toţi cei ce l-au cunoscut. Au fost multe virtuţile care l-au împodobit. Ctitor de lăcaşuri sfinte, şi-a pus sufletul pentru ctitoria de la Mănăstirea Rohia. A fost un păstor neobosit care a cercetat credincioşii din Eparhiei învăţând, mângâind, îmbărbătând. Pe lângă toate aceste virtuţi, şi multe altele, pe cea de „părinte” trebuie să o subliniem. A fost un părinte spiritual extraordinar. Şi ca părinte spiritual i-a primit pe toţi, oricum au fost ei: credincioşi şi mai puţin credincioşi, tineri şi bătrâni. I-a primit pe toţi în inima lui mare. Şi după ce i-a primit pe toţi, i-a iubit pe toţi. Avea o iubire care se revărsa în afară peste toţi şi peste toate. Şi după ce i-a primit pe toţi, după ce ne-a iubit pe toţi, s-a rugat pentru noi, pentru toţi. Şi apoi a purtat sarcinile spirituale ale tuturor. În momente de restrişte, de necaz, mulţi dintre credincioşii noştri au căpătat îmbărbătare, consolare, întărire prin cuvântul vlădicului Justinian. Inclusiv eu. Pentru că vlădicul Justinian a fost vlădicul tinereţilor mele”, a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
