In prima Duminica cu luna plina dupa echinoctiul de primavara, asa dupa cum Sfintii Parinti au randuit , este sarbatorita Invierea Domnului, motiv pentru care Pastele nu este o sarbatoare cu data fixa, asa cum cum sunt multe alte sarbatori din timpul anului bisericesc.
Invierea Domnului, fundament al doctrinei crestine, este cea mai imbucuratoare si mai sfanta sarbatoare, deoarece in aceasta zi „Hristos a inviat din morti, cu moartea pe moarte calcand, si celor din morminte viata daruindu-le”. Aceasta Inviere nu este o simpla revenire la viata pamanteasca, ci inceputul altei vieti , o viata vesnica in care trupul omenesc nu mai este supus stricaciunii si de aceea la Sfanta Liturghie savarsita in ziua de Paste cantam „praznuim astazi omorarea mortii si inceputul unei alte vieti, vesnice”. Daca Hristos nu ar fi murit si nu ar fi inviat pentru noi, zadarnica ne-ar fi credinta, nadejdea si viata noastra , caci fara moartea si Invierea Sa pacatul nu ar fi putut fi biruit.
Dupa momentul Invierii, Mantuitorul devine Intemeietorul celei mai pure si celei mai elevate religii, a religiei prin excelenta, care strabate de doua milenii veacurile. Astfel in numele Lui Iisus Hristos, se iubeste, se iarta, se stabilesc norme de convietuire sociala, se traieste si la nevoie se si moare.
Asadar, daca dupa aceasta perioada aspra de post simtim intr-adevar ca in inimile noastre Hristos a inviat sa incercam sa fim lumina atat pentru cei din jurul nostru cat si pentru noi insine pentru ca de nimic nu avem nevoie astazi mai mult decat de aceasta viata renascuta in Hristos.
