Astazi, cu o saptamana inainte de marea sarbatoare a Invierii Domnului, crestinii ortodocsi sarbatoresc Intrarea Domnului in Ierusalim sau popular numita Duminica Floriilor, zi in care este de altfel si dezlegare la peste.
“Osana! Bine este cuvantat Cel ce vine in numele Domnului, Imparatul lui Israel!”… sunt cuvintele pline de bucurie cu care Mantuitorul a fost intampinat la intrarea Sa in Ierusalim, cu cateva zile inainte ca aceeasi oameni, care astazi se aratau atat de entuziasmati la vederea Lui (punand inaintea Lui flori, crengi de masline si chiar si propriile haine), sa strige plini de ura“Rastigneste-L ! Rastigneste-L!”
Cu smerenia cu care ii obisnuise deja pe oameni, Mantuitorul nu intra in oras asemeni regilor ci calare pe un asin asa cum prezisesera si proorocii, tocmai pentru a le arata evreilor ca nu este regele pe care ei il asteptau pentru a-I elibera de sub robia romana ci Cel care avea sa ii elibereze de sub robia pacatului. Cand Mantuitorul intra in Ierusalim El merge, de fapt, spre suferinte pentru ca prin suferintele Sale sa vindece patimile omenesti egoiste, intunecate si ucigatoare de oameni , adica invidia carturarilor si a fariseilor, lacomia de bani si tradarea lui Iuda, lasitatea lui Pilat, frica lui Petru, dar si violenta soldatilor. Prin aceasta Intrare in Ierusalim Mantuitorul Iisus Hristos implineste planul de mantuire al omenirii, aratandu-ne totodata ca fara Cruce nu se poate ajunge la Inviere.
Desi poate am fi tentati sa ii judecam pe oamenii acelor vremuri, sa ne intrebam sincer :”daca astazi mergem plini de bucurie sa Il intampinam pe Mantuitorul, oare, nu mai departe de vinerea viitoare, in Vinerea Patimilor, ce vom striga?Vom putea fi alaturi de El sau vom adauga noi spini coroanei Sale prin propriile rataciri?”
Monahul Serafim(Schitul Moneasa)
