Astăzi, 21 noiembrie, ne este pusă înaintea sufletului sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică venită, parcă, a ne reaminti, într-o sfântă și potrivită împletire, despre puterea rugăciunii, dulceața făgăduinței plinite și plinătatea fericirii părinților prin copiii lor.
Odată ajunși la templu pentru a-și plini făgăduința făcută Lui Dumnezeu de a-I închina unicul lor copil când avea să împlinească frageda vârstă de 3 ani, Arhiereul Zharia îi întâmpină pe părinții Maicii Domnului, Ioachim și Ana, cu următoarele cuvinte: ”Bucurați-vă, soție sfântă, pereche blagoslovită, Ioachime și Ano, că v-ați învrednicit de v-ați făcut părinți ai unei prunci sfinte ca aceasta!”. Ce binecuvântare, ce bucurie mai mare pot primi niște părinți decât fericirea de a auzi astfel de cuvinte de laudă pentru copilul lor? Iată cum în fața aceluiasi templu unde Dreptii Ioachim si Ana au primit multe umilințe pentru neputința lor de a aduce un copil pe lume, acum, aducând această copilă de 3 ani primesc însutit fericirea de care au fost privați în mare parte din viață căci, după cum bine știm, în vechime cei care nu puteau avea copii, indiferent de clasa socială, erau huliți de toți, darurile către templu le erau primite doar în urma celorlalți, nimeni nu mânca împreună cu ei. Drepții Ioachim și Ana primeau totul cu smerenie și nu conteneau a se ruga Lui Dumnezeu să le dăruiască un copil. După buna rânduială dumnezeiască, rodul rugăciunii acestor Drepți Părinți, Fecioara Maria, avea să devină Maica noastră a tuturor, ”pricina a tuturor bunătăților”, ”cea prin care prunc se face Făcătorul”, ”curăția a toată lumea”, ”îndreptarea oamenilor” și „dragostea care biruiește toată dorirea”.
Astfel, o vedem pe copila de 3 ani zburdând pe scările templului, alergând parcă după un dor sfânt, luată de mânuța ei mică de Arhiereul Zaharia și dusă în Sfânta Sfintelor, acolo unde chiar și Arhiereul intră o singură dată pe an, loc ce avea să îi devină „acasă” până la vârsta de 15 ani, timp în care cu multă dăruire s-a rugat, a citit Sfânta Scriptură și a lucrat. S-a rugat, a citit, a lucrat, trasând parcă nevăzut trei îndeletniciri bune de cultivat în copilărie pentru împlinirea unei maturități înțelepte. După cum prevedeau normele, la vârsta de 15 ani copilele închinate la templu erau eliberate pentru a se căsători, însă Fecioara Maria nevrând să se căsătorească, pentru a închide „gura lumii” la fel de otrăvită și atunci ca și astăzi, este încredințată de către prieteni și vecini, întrucât părinții ei muriseră între timp, unui bătrân în vârstă de 84 de ani pe nume Iosif care i-a oferit o mare libertate duhovnicească, putând astfel să își continue același stil de viață ca în templu: rugându-se, citind și lucrând.
Astăzi, deși ne aflăm în Postul Crăciunului, Biserica a rânduit a fi dezlegare la pește tocmai pentru ca marea bucurie a acestei sărbători să nu fie umbrită de asprimea postului. Să ne ajute Dumnezeu ca în această zi, mergând la Sfânta Liturghie, să auzim și noi, la intrarea în biserică, aceleași cuvinte pe care Zaharia le-a zis Fecioarei Maria la intrarea în templu: ”Intră fiica Lui Dumnezeu cu bucurie și te veselește într-însa!”
Dumnezeu să ne lumineze ochii minții pentru a putea cuprinde această mare sărbătoare în care se regăsesc toți părinții binecuvântați prin frumusețea vieții copiilor lor, iar începând de astăzi să cântăm într-un glas la slujba Utreniei “Hristos se naște, măriți-L!” și să nu uităm să fim recunoscători pentru toate ale vieții.
Doamne ajută!
Monahul Serafim (Schitul Moneasa)
