Georgia Blidar s-a născut, după cum ne mărturiseşte, într-un spital din Ineu, judeţul Arad, pe 18 mai, 1991. Este al zecelea copil dintr-o familie de creştini ortodocşi cu 11 copii. A crescut în Apateu, o comună frumoasă, zonă de câmpie, din acelaşi judeţ. A studiat apoi la Arad, la Universitatea „Aurel Vlaicu”, specializarea Jurnalism. Din 11 august, 2014, tânăra locuieşte într-un oraş de trei ori mai mare, ca număr de locuitori, decât Bucureştiul, mai exact în Santiago, Chile, unde şi-a găsit sufletul pereche.
–––––––––––-
Octavian CURPAŞ: Ce ne poţi spune despre familia ta din România?
Georgia BLIDAR: Suntem trei fete şi opt băieţi, dar pentru că, până m-am născut eu, fraţii mai mari deja începeau să se mute (cel mare deja se căsătorise), eu am ajuns să locuiesc singură cu părinţii şi nu prea am simţit că fac parte dintr-o familia numeroasă, doar când ne reunim, atunci, da.
Octavian CURPAŞ: Ce ştiai despre Chile înainte să-l întâlneşti pe soţul tău, Abraham?
Georgia BLIDAR: Nu ştiam multe despre Chile înainte să vin aici, doar că e o ţară cu multe cutremure.
Octavian CURPAŞ: Când te-ai mutat în Chile, cunoşteai deja bine limba spaniolă. Cum ai reuşit să o înveţi? Ce te-a determinat să faci aceasta?
Georgia BLIDAR: Eu nu mi-am propus să învăţ această limbă, am învăţat-o prin harul Domnului fără să îmi dau seama. Eu mă uitam la telenovele cu mama mea, când eram mai mică. Într-o zi îmi făceam temele şi mami era acolo, la un moment dat un personaj a spus ceva amuzant şi eu am râs. Mama m-a întrebat de unde ştiu ce a zis, că eu eram cu ochii în caiet, eu am zis că nu ştiu, atunci mi-am dat seama că ştiu spaniolă, de fapt mama şi-a dat seama. O vorbeam fluent când am ajuns aici.
Octavian CURPAŞ: Ce te-a surprins când ai ajuns în această ţară?
Georgia BLIDAR: M-a surprins că şi aici este frig iarna, frig ca în România. Oamenii nu sunt aşa de treabă cum ne spun telenovelele şi mentalitatea noastră – că latinii sunt calzi – sunt oameni normali. Ceea ce m-a surprins, de asemenea foarte tare, este faptul că absolut toţi: bărbaţi, femei, copii, toţi îşi iubesc echipa naţională de fotbal „La roja” cum o numesc ei, pentru că echipamentul lor este de culoarea roşie. Când este un meci, toată lumea stă în casă, să îl vadă, îşi pun tricoul echipei şi cântă cu mândrie imnul naţional.
Octavian CURPAŞ: Prin ce anume se diferenţiază Chile de celelalte ţări din America de Sud?
Georgia BLIDAR: Chile este diferită pentru că are economia cea mai bună din America de Sud. Prin accent, dialectul chilian este diferit în aşa fel încât ei numesc cuvintele specifice de aici – care nu există în celelalte ţări din America Latină – „chilenismos”.
Octavian CURPAŞ: Te rog să ne spui câteva asemănări şi deosebiri dintre Chile şi România.
Georgia BLIDAR: România şi Chile se aseamănă prin faptul că şi aici nepotismul e în floare, de lucru găseşti uşor doar dacă ai pile şi relaţii, dar există şi excepţii desigur. Chile, ca şi România, a avut perioada ei de comunism cu Allende, dar nu aşa de îndelungată. Transportul în comun e mai bun ca şi la noi în ţară, acest oraş e imens, aşa că mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta.
Octavian CURPAŞ: Locuieşti în capitala ţării, Santiago. Ce ne poţi spune despre acest oraş?
Georgia BLIDAR: Santiago e un oraş mare, faci o oră cel puţin în orice direcţie te îndrepţi, e un oraş frumos, înconjurat de munţi, iar dincolo de munţi ştiu că se află Argentina. Aici nu prea plouă, dar dacă vine toamna şi tot nu vine ploaia, se declanşază stare de urgenţă ambientală şi guvernul anunţă care maşini pot circula în oraş în acele zile.
Octavian CURPAŞ: Care sunt cele mai indezirabile oraşe de locuit din Chile?
Georgia BLIDAR: Sincer cred că în Nord e cel mai de nedorit să locuieşti, nu prea sunt oraşe, având în vedere că aici graniţa ţării, la Vest, e oceanul. E frumos, dar zic zona de Nord pentru că oricând e un cutremur puternic, acolo totul se dărâmă.
Octavian CURPAŞ: Dacă ar trebui să te muţi într-un alt oraş din Chile, pe care l-ai alege şi care ar fi motivul?
Georgia BLIDAR: Dacă ar fi să ne mutăm, aş vrea să ne mutăm în Viña del Mar, e la o oră cu maşina, e un oraş lângă ocean, plajă, aerul e curat tot timpul, e superb.
Octavian CURPAŞ: Ce puncte turistice din Chile ai recomanda unui vizitator şi de ce?
Georgia BLIDAR: Eu nu am vizitat multe locuri din Chile încă, de aceea nu recomand ce nu am văzut. Dintre locurile pe care le-am vizitat este oraşul Valparaiso, e la ocean, e un oraş de vis, seamănă cu unele locuri din Spania, se văd încă urmele spaniolilor aici, dar ei au identitatea lor. Pe lângă Valparaiso, Viña del Mar, desigur. Drumul către acest oraş e plin de o parte şi de alta cu palmieri, parcă sunt păduri întregi de palmieri, mie îmi plac foarte mult. Am vizitat Temuco, e un oraş în sudul ţării, acolo e mai rece pe toată perioada anului datorită apropierii de Polul Sud. Această ţară ar trebui vizitată toată, pentru că în partea de Nord e foarte cald, iarna sunt temperaturi de 20 de grade, iar în partea de Sud e foarte frig.
Octavian CURPAŞ: Cum sunt priviţi străinii în Chile? Există mulţi emigranţi acolo?
Georgia BLIDAR: Nu ştiu dacă sunt mulţi imigranţi în toată ţara, dar ştiu că aici în Santiago sunt mulţi, pentru că e capitala. Sunt mulţi americani, se retrag aici, români sunt puţini. Anul trecut, la ambasadă mi-au spus că suntem cam 500. Peruani sunt mulţi, lucrează ieftin, chilienii îi discriminează, nu ştiu de ce. Nu fură, ci lucrează! Străinii europeni sau americanii sunt priviţi bine, oriunde mergi ştiu că eşti străin şi te tratează bine, sunt buni cu străinii din aceste părţi.
Octavian CURPAŞ: Am înţeles că cei mai mulţi emigranţi din Chile sunt veniţi din Peru şi din Argentina. Există diferenţe între cultura acestora şi cea a localnicilor din Chile? Dar în ce priveşte limba/dialectul?
Georgia BLIDAR: Nu ştiu prea multe despre cultura din Peru sau Argentina, dar accentul îl pot recunoaşte oriunde. Argentinienii pronunţă diferit litera “y” le iese un fel de “j” e asemănător cu accentul din Uruguay. Peruanii vorbesc cel mai corect limba spaniolă din America Latină, o vorbesc normal, doar că vorbesc mai încet şi folosesc „pe” în loc de „po” specific chilienilor, cum ar fi „no(a)” la ardeleni.
Octavian CURPAŞ: Care este politica tării privind micii întreprinzători? Sunt încurajate afacerile în această ţară?
Georgia BLIDAR: Sunt şi nu prea, dar am observat că în domeniul informaticii e mai uşor să ai propria afacere pentru că nu e aşa scump, dar e greu oricum, e cam ca în ţara noastră, trebuie să ai un capital puternic pentru orice afacere.
Octavian CURPAŞ: Cum este sistemul de pensii din Chile?
Georgia BLIDAR: Sistemul de pensii e cam acelaşi ca în România, se au în vedere anii, salariul. Poţi avea pensie privată.
Octavian CURPAŞ: Care sunt în general nemulţumirile celor din Chile?
Georgia BLIDAR: Nemulţumirile sunt cu privire la preţurile tuturor produselor, sunt scumpe aici în Santiago în comparaţie cu salariul minim, care este de 241.000 pesos chilenos. Un dolar SUA este egal cu aproximativ 700 de pesos!
Octavian CURPAŞ: În ce mod s-a schimbat ţara după 25 de ani de dictatură?
Georgia BLIDAR: Sunt doar de un an aici, nu pot face comparaţii de înainte şi după, dar ce am aflat de la socrii mei este că Allende, preşedintele comunist a început să facă la fel ca Ceauşescu la noi, să dea mâncare pe raţii şi din acest motiv oamenii lui Pinochet l-ar fi omorât.
Octavian CURPAŞ: Cum arată democraţia în Chile?
Georgia BLIDAR: Democraţia în Chile arată aşa ca în multe alte ţări, adică există libertate… Există şi libertatea preluată de la Statele Unite, deja au legalizat acordul de uniune civilă între persoane de acelaşi sex. Am observat că Chile vrea să copieze cam tot din State dar nu cred că e o idee bună, Chile are identitate proprie.
Octavian CURPAŞ: În urmă cu 55 de ani, mai exact pe 22 mai 1960, Chile a fost devastat de cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată: 9,5 grade Richter. De atunci, periodic au avut loc o serie de alte cutremure, cele mai recente din anul acesta fiind: pe 16 septembrie (8,3 grade) si cel din 7 noiembrie (6,8 grade). Cât de mare pericol prezintă seismele pentru Chile şi ce măsuri s-au luat de diminuare a numărului de victime în caz de cutremur?
Georgia BLIDAR: Pentru zonele care nu au luat măsuri, seismele sunt nişte pericole gigantice având în vedere că aici nu trece o lună fără seisme mai puternice sau mai puţin puternice. Aici toate clădirile sunt anti-cutremur, cel puţin aici în Santiago, de aceea atunci când are loc un seism clădirea se mişcă dintr-o parte în alta dar nu se prăbuşeşte. Am simţit aceasta când a avut loc ultimul cutremur puternic, acum vreo trei luni, vedeam cum se leagănă mall-ul dar nu se rupea sau prăbuşea nimic.
Octavian CURPAŞ: Enumeră, te rog, câteva zone/oraşe din Chile sunt cele mai predispuse la cutremure sau tsunami şi câteva localităţi care sunt cele mai ferite de aceste cataclisme.
Georgia BLIDAR: Ştiu că Santiago e cel mai ferit de tsunami, pentru că nu suntem lângă mare, zonele cele mai ferite de cutremur nu ştiu care sunt, ar fi greu să mă pronunţ deoarece epicentrul unui cutremur poate să se afle în loc diferit de fiecare dată, din cauza poziţiei acestei ţări deasupra plăcilor tectonice.
Octavian CURPAŞ: Ce ne poţi spune despre soţul tău?
Georgia BLIDAR: Soţul meu este creştin, un dar de la Dumnezeu, e inginer informatician, provine dintr-o familie creştină. Ne-am cunoscut în România, dar o vreme am vorbit doar pe reţelele de socializare, apoi el a mers în ţară ca să mă cunoască, înainte să vin eu aici.
Octavian CURPAŞ: Cred că într-o căsnicie mixtă există posibilitatea unui dialog lung şi important, în urma căruia, ca printr-o osmoza fiecare poate învăţa de la celălalt multe lucruri. De exemplu: obiceiuri, credinţe, cum să-şi desăvârşească caracterul, cum să adere la un stil de viaţă comun, frumos. Cum e să ai un partener de viaţă chilean?
Georgia BLIDAR: Noi, fiindcă avem aceeaşi credinţă, ne e uşor să ne înţelegem, când ne uneşte Dumnezeu. E frumos să fiu căsătorită cu un chilian, ei sunt mai romantici, e cultura lor aşa, soţul meu mă surprinde des. Ceea ce a trebuit să învăţ a fost dialectul, câteva cuvinte ca să le înţeleg, dar sunt doar câteva cuvinte, nu este o altă limbă.
Octavian CURPAŞ: Spune-ne câte ceva despre sistemul de educaţie din Chile. Se pune accent pe educaţie? Care sunt profesiile cele mai apreciate?
Georgia BLIDAR: Nu prea am avut tangenţă cu sistemul de educaţie de aici, dar ştiu din ce mi s-a spus că e cam ca la americani sistemul, doar că nu prea sunt buni la engleză elevii chilieni, de aceea americanii au profitat de situaţie şi au înfiinţat şcoli de engleză. Profesiile cele mai apreciate sunt cele de medic, asistent medical, inginer informatic, inginer în construcţii.
Octavian CURPAŞ: Dar despre echivalarea studiilor făcute în alte ţări, cum ar fi în România?
Georgia BLIDAR: Echivalarea studiilor din România se face pe baza diplomei emise de facultatea unde ai studiat care trebuie legalizată la ambasadă, apoi predată aici la Universitatea Catolică (este cea mai prestigioasă din ţară), iar dacă ei consideră necesar e posibil să dai un examen de echivalare. Acest demers durează mult şi nu întotdeauna are succes.
Octavian CURPAŞ: Ce obiceiuri sau tradiţii din Chile te-au surprins cel mai mult?
Georgia BLIDAR: Ei iau Ziua Naţională foarte în serios. Pe 18 septembrie toţi sunt la „fonda” este un fel de târg unde se dansează, se mănâncă „empanadas” – un fel de mâncare cu aluat, care are înăuntru carne, ceapă, ouă… Mie îmi place cea cu brânză sărată. Pot spune că m-a surprins că aici nu te „petrece” nimeni până la uşă atunci când pleci din casa cuiva! Îmi place obiceiul acesta românesc, deci aici îmi lipseşte!
Octavian CURPAŞ: Am înţeles că lunile de vară în Chile sunt: decembrie, ianuarie şi februarie. Cum e să sărbătoreşti Crăciunul vara? Ce obiceiuri de Crăciun au locuitorii din acest stat?
Georgia BLIDAR: Crăciunul vara este foarte ciudat, ei zic la Crăciun „Pascua” care înseamnă Paşte şi la Paşte tot „Pascua”, nu ştiu de ce, e un mister, am tot întrebat de ce, pentru că nu are sens, dar nu am primit răspuns. Chiar şi pâinea specifică cu scorţişoară şi stafide pe care o cumpără sau o fac de Crăciun, tot „Pan de Pascua” o numesc (pâine de Paşte). De Crăciun ei nu prea merg cu colindul, nu am văzut nici măcar un grup anul trecut.
Octavian CURPAŞ: Dar Anul Nou?
Georgia BLIDAR: De anul nou, chilienii zic că trebuie să te prindă anul cu bani în buzunar, cu fasole, cu tot felul de lucruri care simbolizează bogăţia, ca să fie aşa de bine şi anul viitor, cam ca la români.
Octavian CURPAŞ: Cum apreciezi mass-media din Chile?
Georgia BLIDAR: Mass-media este ca peste tot în lume, prinsă de febra ratingului, tot ceea ce se vede sunt emisiuni de la care nu ai nimic de învăţat „farandula”- emisiuni de bârfă şi divertisment.
Octavian CURPAŞ: Care este ziarul tău preferat?
Georgia BLIDAR: „El Mercurio” pentru că este ziarul care nu are imagini gigante pe prima pagină cu titluri de culori ţipătoare. Este ziarul care reprezintă „the quality journalism” aici.
Octavian CURPAŞ: Ce părere ai de muzica chileană? Care sunt cântăreţii tăi preferaţi?
Georgia BLIDAR: Nu am cântăreţi preferaţi, acum îmi plac unii, mai târziu alţii. Muzica în Chile e cumbia, salsa, astea sunt ritmurile latinilor. Au un ritm specific „cueca” este muzica populară pe care se dansează dansul popular specific chilian numit ca şi muzica „cueca”.
Octavian CURPAŞ: Vin mulţi turişti în ţara ta de adopţie?
Georgia BLIDAR: Există o varietate de turişti, nu ştiu dacă în mare număr, dar sunt aici în Santiago, merg în Insula Paştelui mulţi şi în diferitele oraşe de pe Coastă.
Octavian CURPAŞ: Ce impact are religia asupra vieţii sociale în Chile?
Georgia BLIDAR: Principala religie e catolicismul. Există însă şi multe biserici evanghelice, în special penticostale şi carismatice. Sotul meu provine dintr-o familie de penticostali. Aici am observat că de fapt religia nu are impact asupra vieţii sociale, cultura latină are impact asupra religiei, de aceea sunt atât de mulţi carismatici.
Octavian CURPAŞ: În final te rog să transmiţi un mesaj cititorilor noştri.
Georgia BLIDAR: Cu ocazia sărbătorilor de iarnă vă doresc pacea aceea pe care doar Dumnezeu o poate da. Să ne amintim de ce există Crăciunul – pentru că s-a născut Mântuitorul. Multe binecuvântări le doresc tuturor cititorilor dvs.
A consemnat,
Octavian D. CURPAŞ
Phoenix, Arizona
Decembrie, 2015
