„Atât Rachmaninov, dar mai ales Brahms au preluat, fiecare în felul lui, dramaturgia și arhitectonica simfonică beethoveniană, reașezând, după exacerbarea romantismului, muzica pură în primul plan al preocupărilor lor.
Întâlnirea stilistică Brahms (Haydn) / Rachmaninov, de după Festivalul de Muzică Contemporană, reprezintă un popas neoclasic în programele noastre.” – dr. Alin Văcean, managerul Filarmonicii de Stat Arad.
Chiar dacă un număr mare de “complimente muzicale” i-au fost adresate lui Joseph Haydn încă în timpul vieţii – capetele de serie fiind considerate cele şase cvartete mozartiene şi sonatele pentru pian op.2 de Ludwig van Beethoven – cel mai consistent şi arătos omagiu adus părintelui clasicismului vienez este acela al lui Johannes Brahms. Variaţiunile pe o temă de Haydn op.56 a, o creaţie imaginativă şi plină de fantezie a anului 1873, este ópusul care precede prima simfonie brahmsiană, cea în do minor op. 68, audiată la Karlsruhe, la 4 noiembrie 1876, sub direcţia lui Felix Otto Dessof.
Ambele capodopere sunt cuprinse în concertul simfonic din seara de 16 aprilie 2015, dirijată de Cristian Neagu, care îl are ca invitat şi partener de scenă pe Daniel Goiţi. Tema pianistică a programului, care completează tabloul brahmsian este un alt celebru do minor, Concertul nr. 2 de Serghei Rahmaninov, finalizat la răspântia dintre două secole, XIX şi XX, ca ópus de cotitură pentru pianistica momentului. Opulenţa melodică neobişnuită şi extraordinarele valenţe lirice ale partiturii trădează deopotrivă perioada de maturitate a compozitorului dar şi mijloacele pianistice ale lui Serghei Rahmaninov, cel care a semnat cele mai spectaculoase şi dificile pietre de încercare pentru pianiştii generaţiilor secolului XX şi ale aceluia de după.

Facebook Comments