Dacă auzi că foști absolvenți au organizat o întâlnire de 10, 20 sau chiar 30 de ani ți se pare un lucru normal. Dar cum sună oare o întâlnire de 58 de ani? Pare de domeniul fantasticului, dar ea s-a întâmplat sâmbăta trecută la Arad. Momente emoționante, destul de greu de descris în cuvinte simple, au avut loc pe teresa de lângă baza nautică UTA, unde absolvenții anului 1964 ai clasei Finisaj de la Școala Medie Tehnică Textilă și-au dat întâlnire. Și a avut toate incredientele necesare, inclusiv strigarea catalogului! Profesorul Dionisie Prioș a fost de departe omul zilei, cel care prin poveștile sale a încântat asistența. De altfel, domnul Piroș este singurul profesor aflat în viață dintre cei care au predat în acea perioadă și a recunoscut că s-a bucurat foarte mult că a fost invitat și a reușit să se întâlnească cu foști elevi, cărora le-a fost nu numai dascăl, ci și mentor. Glumele și poveștile de viață au curs pe rând, iar orele au trecut de parcă au fost secunde.
”Să nu vă imaginați că organizarea unei astfel de întâlniri este ușoară”, ne spune sufletul acestei frumoase reuniri, scriitorul timișorean Jiva Fițu. ”Mă înclin în fața doamnelor directoare de la școală, care mi-au oferit tot sprijinul necesar. Astfel avem aici catalogul dar și poza cu tabloul de absolvire. Le mulțumim din suflet. Am vrut să organizăm întâlnirea de 55 de ani, dar pandemia ne-a încurcat socotelile. Suntem bucuroși că domnul profesor pe care noi l-am iubit foarte mult, este aici cu noi.”
Vă confirmăm și noi, dacă mai era cazul, că domnul Piroș captează ușor atenția auditoriului. O personalitate a Aradului care nu are nevoie de prezentare, a uimit prin felul său de a povesti, cu memoria fantastică pe care o are și întâmplările pe care le reține de parcă ar fi fost ieri. Și-a amintit chiar și momentele de după adminterea din 1960, când doi elevi originari din Maramureș, prezenți la întâlnire, Nicolae Săliștean și Ion Chiș, au rămas la Arad pentru că nu mai aveau bani de drum. Și pentru că mai erau trei săptămâni până la începerea școlii, profesorul i-a ajutat cu cazarea în cămin și apoi i-a dus de mână până la cantina casei de copii, unde le-a rezolvat servirea mesei zilnice. Sunt momente de viață pe care nu ai cum să le uiți. ”Mie întotdeauna mi-au plăcut copiii și am fost alături de elevii mei tot timpul. Am primit și am oferit respect. Discuții poate mai aprinse am avut cu profesorii, nu cu elevii. Iar discuțiile aprinse erau pentru că imi apăram și doream să-mi ajut copiii, nu numai în ceea ce privește școala” spune profesorul. Petrică Pantea și Ștefan Keri, ceilalți doi absolvenți prezenți la întâlnire au rememorat și unele întâmplări hazlii, tipice anilor de școală profesională. Ultimul și-a serbat chiar în ziua întâlnirii împlinirea a 77 de primăveri, un motiv în plus de sărbătoare.
La strigarea catalogului, s-au oferit amănunte despre cei care nu mai sunt printre noi, iar emoțiile au fost dublate de intervenția telefonică a profesorului universitar și scriitor clujean, Traian Vedinaș, care din motive de sănătate nu a putut fi prezent la întâlnirea cu foștii săi colegi. Poveștile au continuat și evident că s-a ajuns și la Baronul Francisc Neuman, pe care profesorul Dionisie Piroș l-a cunoscut personal. A amintit de convorbirea telefonică pe care a avut-o cu baronul în anul 1979 pe când se afla în vizită în Israel și a avut noroc să-l prindă acasă în America (n.r. – chiar baronul a răspuns la telefon), dar și un amănunt interesant despre școală: ”Baronul nu a avut nici o legătura cu școala. Actualul Liceu Tehnologic Francisc Neuman s-a înființat în 1948, anul în care baronul a plecat. La început s-a numit Școala Medie Tehnică Textilă și a aparținut de Ministerul Industriei Ușoare.” Un alt amănunt necunoscut de cei prezenți a fost dezvăluit cu mult umor de profesor: ”Îmi amintesc foarte bine anul 1964, când ați terminat voi. În 1964 am divorțat de prima soție.”
Finalul întâlnirii trebuia să vină iar cei prezenți s-au despărțit greu unul de altul. I-au smuls cu ușurință promisiunea domnului profesor Dionisie Piroș de a fi prezent și la întâlnirea de 60 de ani, pe care nu doresc să o rateze. Tot cu umor, la sfârșit, profesorul le-a mai oferit foștilor elevi un sfat pentru a fi cel puțini la fel de longevivi ca și domnia sa: ”Dacă vreți să trăiți mult, mâncați supă în fiecare zi!”
