La data de 1 septembrie a acestui an se împlinesc 121 de ani de la înființarea Jandarmeriei Rurale în România.
În anul 1893, la data de 1 septembrie, a intrat în vigoare ‘Legea pentru organizarea Gendarmeriei Rurale’, promulgată prin Decret Regal de către Carol I. Această lege prevedea ca, în toate localitățile rurale din țară, să fie instituit un Corp de pază și ordine cu caracter militarizat, deoarece structurile anterioare nu făceau față situației complexe de pe teren și nu corespundeau unui stat european modern. La acea vreme, legea a pus accent pe atribuțiile Jandarmeriei de ‘a veghea în localitățile rurale la siguranța publică, la menținerea ordinii și executarea legilor’.
Conform noului cadru legal, în toate comunele din țară se înființau plutoane, companii, secții și pichete de jandarmerie, aflate în subordinea directă a primarilor. Din punct de vedere al misiunilor de poliție judiciară, în acea vreme, jandarmii se subordonau judecătorilor de instrucție și procurorilor.
În județul Arad, primele formațiuni de jandarmi atestate documentar au fost cele din anul 1918. La acea dată, funcționa o companie teritorială ce făcea parte, alături de alte patru structuri similare, din Regimentul 3 Jandarmi a cărui reședință s-a aflat temporar la Arad. În anul 1920, pe acest teritoriu, a funcționat un batalion de instrucție iar în anul 1929 a fost înființat un inspectorat de jandarmi ce avea în componență posturi, secții și legiuni de jandarmi.
În anul 1949, instituția Jandarmeriei a fost transformată de regimul instalat în România, iar în anul 1990 a fost repusă parțial în drepturi. Prin reglementări ulterioare, instituția și-a dobândit locul și rolul pe care îl merită în rândul forțelor de ordine publică.
