“Sunt doamna Vasilica din Falticeni si vreau sa fac o scrisoare de multumire domnilor de la Caile Ferate Romane.
Domnilor Directori, sefi sau care boalii mai sunteti pe acolo, va iubesc!
Datorita voua simt si eu ca a venit iarna!
Ieri mergeam cu trenul cu barbatul meu, 40 de ani, cu socrul, 70, si cu Maricica si Ionel. Mergeam cu trenul de la Baia Mare la Bucuresti, la niste rude.
La un moment dat, Ionel a iesit pe culoar si a inceput sa strige fericit;
“Tataie, tataie, hai sa ma dai cu sania pe hol! Haaaai, e derdelus!”
Mai intai am crezut ca iar a baut baiatul din vinul de l-am carat cu mine de la soacra mea.
Ma uit la bagaje si damigeana e intreaga! Cu dopul pus si gaura mica in el, cat sa ii cada lu barbatu’ meu in gura.
Tataie iese pe hol, apoi intra ca nebunu’ in vagon si urla:
“Iesiiiiti acuuum! Uraa! Trebuie sa facem om de zapada pe hol!”
S-a senilizat tataie!
Am iesit, am vazut minunea si acum va scriu.
Daca nu erati dumneavoastra, domnii de la CFR noi nu vedeam pic de zapada iarna asta! Nici nu simteam cum a trecut!
Acum, copiii sunt pe hol fericiti, se dau cu sania, se bat cu bulgari, fac oameni de zapada si asteapta sa vina iar Craciunul. Problema e ca nu mai am bani de cadouri.
Dar barbatul meu are in sfarsit gheaţă sa puna in vin!
Asteptam sa aveti si alte initiative: spre exemplu sa dati cu putina apa pe treptele trenului ca sa avem si noi derdelus la coborare.
O singura obiectie am, draga CFR, dar sa nu credeti ca sunt nemultumita sau fiţoasă! Zăpada din tren nu e peste tot, adică in vagoane a ajuns, dar la baie e incă primăvară.
Si asta nu e tocmai bine, că nu stiu cum să imbrac copiii cand ii duc la pipi!” Doamna Vasilica.
Sursa: cronicipebune.ro
