De ce ar trebui să vă gândiți de două ori înainte să ieșiți la plimbare pe malul Mureșului?
Bine, știm că dacă malul Mureșului are o perioadă în care excelează în frumusețe cu siguranță asta este primăvara, când verdele este mai verde ca niciodată și divin pictat cu nuanțe de galben și roșu, când bunicii întineresc odată cu primele țipete ale nepoților care aleargă zglobiu în natură, când îndrăgostiții își poartă frumos poveștile ținându-se de mână, când până și cei mai singuratici își lasă și cele mai triste gânduri inundate de reîntoarcerea la viață a naturii… În mod normal, toate astea ar putea da viață unor povești uneori nerostite ale malului, unde arădenii aleg de cele mai multe ori să își petreacă timpul liber. Nu și astăzi.
Astăzi, povestea malului este despre gunoaie, nepăsare, focare de infecție și locuri care reprezintă un adevărat pericol pentru copiii care zburdă prin parc.
Unii zic că am fi noi răi și că de fapt pericolele sunt inexistente. Semnalată de presa arădeană încă de săptămâna trecută, problema zidului pe jumătate dărâmat din Parcul Eminescu este și astăzi la fel. Mă rog, un pic semnalizată dar în aceeași stare și nici nu vrem să ne gândim ce s-ar putea întâmpla dacă un copil mai curios ar ajunge în zonă.
Alții zic că nu vedem bine sau că am fi rău intenționați când afirmăm că Aradul este prăfuit. Luat mot a mot s-ar putea să aibă dreptate, nu este chiar prăfuit în sensul propriu al cuvântului ci doar plin de buruieni, gunoi și mult dezinteres al autorităților locale în a face ceva, cumva, vreodată în capitala asta vrută europeană și verde. Nu știm ce văd ei, dar noi, într-o zi de Duminică, 15 aprilie 2018, am văzut asta:
Poate că în perioada asta Aradul nu pare atât de ”prăfuit”, poate că explozia de verde pătat în culori divine ne face să vedem doar partea frumoasă, însă, nepăsarea autorităților, pentru că despre asta este vorba aici (se vede clar din poze cum arădenii chiar s-au străduit să ”stivuiască” cum au știut mai bine gunoiul în coșurile avute la dispoziție) ne face să ne întrebăm în cât timp vom rămâne și fără cea mai la îndemână bucurie pe care ne-o permitem în zilele libere: malul Mureșului.
