Între cer și pământ, deasupra Iașului. În încercarea de a înțelege de la distanță ce se întâmplă în Cetatea Cuvioasei Parascheva în aceste zile de aleasă prăznuire, nu poți proceda altfel decât urmărind transmisiunile de acolo și stând de vorbă cu cei care sunt parte a acestui impresionant pelerinaj. Și cum rânduielile de dincolo de noi vin adesea în întâmpinarea intențiilor bune, am reușit a sta de vorbă cu Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, aflat în aceste zile acolo, și cu un pelerin care tocmai se întorsese astăzi acasă, după 17 ore de stat la coada la capătul căreia avusese de dus gânduri, mulțumiri și cereri noi, după cum avea să ne spună cu emoția omului care și-a văzut promisiunea de a fi acolo împlinită.
Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, despre pelerinajul de la Iași
”Sunt multe locuri de pelerinaj creștin în lume, însă pelerinajul de la Iași, la Sfânta Cuvioasă Parascheva (Sec. al XI-lea) are un loc special în evlavia românilor, grecilor, bulgarilor și sârbilor. De la pelerinajul vieții pământești (Epivata locul nașterii și plecării la viața veșnică, Constantinopol și Ierusalim) a urmat pelerinajul cu sfintele ei Moaște, descoperite la 200 de ani după despărțirea de această lume. Din Epivata, Moaștele Sfintei Parascheva au fost duse la Târnovo și Vidin în Bulgaria (1238-1398), Krușevaț și Kalemegdan-Belgrad în Serbia (1398-1521), Constantinopol (1521-1641), de unde au fost aduse la Iași prin grija Voievodului Vasile Lupu al Moldovei, în timpul păstoririi Sfântului Ierarh Varlaam, anul 1641, fiind așezate în Mănăstirea „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, iar din anul 1889 în Catedrala mitropolitană. Se împlinesc anul acesta 378 de ani, de când Sfânta Parascheva se află în Moldova și 130 de ani, de când Moaștele Sfintei au fost așezate în ctitoria Mitropoliților Veniamin Costachi și a Sfântul Iosif Naniescu.
Observăm cu toții că Sfânta Parascheva este permanent într-un pelerinaj, în care Dumnezeu Își descoperă dragostea și milostivirea față de oameni. Harul lui Dumnezeu care lucrează prin Sfânta Cuvioasă Parascheva, ne cheamă și pe noi să fim pelerini credincioși ai Bisericii pe calea către viața veșnică.
Sfânta Parascheva a cultivat în scurta ei viață pământească (a trăit 25-27 de ani), credința și ascultarea față de Dumnezeu, iar prin Moaștele ei Sfinte și mijlocirea sa înaintea Preasfintei Treimi, constatăm că este mult folositoare deopotrivă copiilor, tinerilor și bătrânilor, săracilor și bolnavilor, mamelor și fecioarelor, celor din parohii și mănăstiri. Mulțimea pelerinilor care își îndreaptă pașii și nădejdea către Sfânta Parascheva, în timpul anului și la sărbătoarea ei (14 octombrie), demonstrează atât pentru credincioși cât și pentru contestatari, faptul că iubirea lui Dumnezeu care se revarsă prin sfinți, întărește legătura între oameni și Dumnezeu. Sfânta Parascheva consolidează comuniunea dintre oameni, dintre oameni, Sfinți, Biserică și Dumnezeu. Ajutorul pe care îl oferă Sfânta celor care se roagă la ea, este dragostea Mântuitorului Iisus Hristos Care Și-a dat viața pentru ca oamenii să nu mai moară (cf. Ioan 10).
În pelerinaj, omul poartă o încărcătură de trăiri și simțăminte. Pelerinii îi mulțumesc Sfintei Parascheva pentru ajutorul oferit, dar în același timp o roagă să-i ajute în continuare, mărturisindu-i problemele cu care se confruntă.
Faptul că foarte mulți pelerini merg la Sfânta Parascheva, înseamnă că oamenii au credință în Dumnezeu și Sfinți, au nădejde că rugăciunile sunt ascultate, au pe Cineva care nu le reproșează nimic și nu le întoarce spatele. Sfânta îi așteaptă pe toți și îi primește cu dragoste și mijlocire statornică. Timpul petrecut la rând pentru a ne închina la Sfintele ei Moaște este un timp sfințit prin rugăciune și jertfă. Chiar dacă nu ajungem la locul unde se află Sfintele Moaște, rugăciunea adresată Sfintei Parascheva ne poartă către ea, către Dumnezeu, Care este „minunat întru sfinții Săi” (Psalmul 67,36).
Mulțimea bisericilor închinate Sfintei Parascheva în toate regiunile țării, arată că multe generații de români au avut evlavie la ea și au simțit binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu prin cinstitele ei Moaște.
Să ne bucurăm pentru că Dumnezeu a dăruit-o pe Sfânta Parascheva neamului românesc, fiind în mijlocul nostru mijlocitoare, folositoare și prietenă pe calea sfântă a vieții!”, ne-a mărturisit ierarhul arădean, care aseară a participat la Slujba Vecerniei cu Litie din Catedrala Arhiepiscopală din Roman, urmată de sfințirea, împreună cu Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioachim, a fabricii de lumânări, a atelierului de croitorie și a depozitului de colportaj, iar astăzi la Sfânta Liturghie săvârșită în Catedrala Arhiepiscopală din Roman. Împreună-rugăciune prin care s-a prăznuit atât hramul ”Sfânta Cuvioasă Parascheva” al catedralei, cât și împlinirea a 10 ani de la ridicarea la rangul de Arhiepiscopie a Episcopiei Romanului.
Chiar dacă suntem obișnuiți ca prăznuirea unui sfânt să înceapă cu o seară înainte, de la Vecernie, și să se plinească odată cu Liturghia săvârșită în ziua sărbătorii, se pare că dimensiunea evlaviei credincioșilor față de Cuvioasa Parascheva a făcut ca programul hramului să fie desfășurat pe parcursul zilelor cuprinse între 11 și 15 octombrie. Astfel, în timp ce Preasfințitul Emilian Crișanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, se pregătește pentru săvârșirea Vecerniei cu Litie din această seară, în biserica cu hramul Sfânta Parascheva din Iași, și pentru săvârșirea de mâine a Sfintei Liturghii, alături de ceilalți ierarhi prezenți, în Catedrala Mitropolitană din Iași, am reușit a asculta mărturia unui pelerin.
G.B., pelerin pe Calea Iașului
Zilele trecute, urmărind, cum spuneam, transmisiunile în direct și postările online-ului despre pelerinajul la Cuvioasa Parascheva m-am bucurat, emoționat și întristat. Bucurat și emoționat pentru toată acea mare de oameni care făceau extraordinare eforturi pentru a înălța o rugăciune, chiar și numai pentru câteva clipe, la racla cu moaștele Cuvioasei Parascheva și întristat pentru toate ”glumele” (batjocoririle) făcute la adresa ”pupătorilor de moaște”. Cum nimic nu este întâmplător, la o postare făcută pe pagina de socializare pe această temă, G.B. citea rândurile mele tocmai de la rândul de la Cuvioasa, spunându-mi cu bucurie: ”Sunt aici!”. Aveam, așadar, și pelerinul. După 17 ore petrecute acolo și odată ajuns acasă, am făcut schimb de numere de telefon și… am povestit!
”Anul trecut am fost acolo pentru prima dată. Îmi doream mult să ajung să îi mulțumesc Cuvioasei pentru că de fiecare dată când mă rugam Lui Dumnezeu îi ceream și ei ajutorul de a fi mijlocitoare. E greu să povestești despre asta. Pur și simplu am simțit, simți când primești răspunsul și de unde. Și atunci vrei să mulțumești. După ce anul trecut am ajuns la Iași mi-am promis că voi merge cât voi trăi să mulțumesc Cuvioasei pentru ajutor. Acum chiar am fost și mesagerul mamei mele care mi-a spus să îi transmit Sfintei că îi mulțumește că i-a alinat durerile. Nu este deloc ușor să stai la coadă, cum nu este ușor să fii ”pupător de moaște”, însă pentru a înțelege, pentru a-ți explica de ce merg atât de mulți oameni în aceste zile la Iași trebuie să mergi acolo și să simți. Să simți bucuria, necazurile, emoțiile, neputința fiecăruia. Am văzut oameni în scaune cu rotile, oameni în cârje, copii, foarte mulți tineri, oameni în vârstă… și ceva ce mi-a rupt sufletul: două fete venite de la Constanța cu trenul și care, pentru că își luaseră bilete dus-întors, după 14 ore de stat la coadă au trebuit să plece fără a mai ajunge la raclă. Seninătatea cu care au acceptat că nu se poate sări peste rând decât în cazul mamelor cu bebeluși (a fost cazul unei doamne preotese care după mult timp stat la coadă a fost lăsată să intre în față) și plecarea cu promisiunea/nădejdea că anul viitor vor reuși m-au emoționat profund. Eu am reușit, iar bucuria a fost cu atât mai mare cu cât între timp fuseseră aduse și moaștele Sfântului Spiridon. Ca să înțelegi, trebuie să mergi acolo….”
Cât despre organizare ne-a descris-o ca fiind impecabilă! Toalete din 50 în 50 de metri, care erau curățate și odorizate la ore fixe, mâncare pentru absolut toți pelerinii, aspiratoare pentru gunoiul care apare de obicei în locurile aglomerate… și ce este cel mai important starea de bine de acolo.
Stare a bucuriei a zecilor de mii de pelerini care te fac să îți dorești ca locul dintre cer și pâmântul de deasupra Iașului să prindă glas în aceste zile, pentru că poate așa… am înțelege, am cuprinde pașii pelerinilor aflați în aceste zile pe Calea Cuvioasei Parascheva…
