Comunitatea din Șeitin este, cu siguranță, începând de astăzi, mai bogată duhovnicește. Chiar în Duminica lui Zaheu, zi în care fiecare dintre noi ar trebui să ne reevaluăm dorința de a-L vedea pe Dumnezeu, credincioșii din Parohia ortodoxă Șeitin, Protopopiatul Arad, au sărbătorit hramul bisericii aflată sub ocrotirea Sfântului Grigorie Teologul. Plinirea duhovnicească a acestora a fost cu atât mai mare cu cât în mijlocul bucuriei acestei sărbători L-au avut și pe Preasfințitul Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului.
Cum le stă bine în cuprinderea unei astfel de sărbători, cu mic cu mare, credincioșii din Șeitin, frumos înveșmântați în portul popular, au luat calea bisericii, unde, împreună cu părintele paroh și părintele protopop L-au întâmpinat pe Ierarhul arădean, moment după care s-au părtășit de împreuna-rugare din timpul Sfintei Liturghii, dar și de împărtășirea cu Sfintele Taine a celor anume pregătiți pentru primirea Linguriței Euharistice.
În cuvântul de învățătură, Preasfințitul Emilian Crișanul le-a vorbit celor prezenți despre vederea Lui Dumnezeu, o vedere plină de dragoste, milostivire, iertare și ocrotire, dar și despre vederea de către oameni a Lui Dumnezeu.
”Zaheu s-a urcat în dud pentru a-L vedea pe Dumnezeu. Noi trebuie să venim la Biserică pentru a-L vedea și a sta de vorbă cu El. Putem să Îl vedem pe Dumnezeu prin rugăciune, în semenii noștri, în univers, pentru că El este Creatorul lumii văzute și nevăzute, asta neînsemnând că trebuie să Îl confundăm cu natura… Dacă nu-L vedem pe Dumnezeu, atunci e necesar să adoptăm atitudinea lui Zaheu Vameșul și să ne urcăm deasupra grijilor și păcatelor vieții pământești, pentru a privi „Lumina lumii”, care este Fiul Său: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții”(Ioan 8,12).”
Aflată în ”Anul omagial al satului românesc”, sărbătoarea de astăzi a fost cu atât mai mult plină de sens și comuniune cu cât Ierarhul arădean a sfințit și steagul refăcut, în semn de preţuire pentru rolul şi semnificaţia avută în actul istoric de la 1918, al delegației care a mers la Alba Iulia, trasându-se astfel un frumos arc peste timp. Timpul lui 1918 din care satul românesc actual, din păcate, cu greu își mai trage seva, nădăjduindu-se totuși ca prin reevaluarea dorinței fiecăruia de a-L vedea pe Dumnezeu, chiar satul românesc să își recâștige lumina, bucuria și autenticitatea.
”Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân…” (Ioan 19,5)
