Sunt zile care trec și sunt zile care rămân. Rămân atât de bine așezate în suflet, încât timpul lor, frumos zugrăvit cu întâlniri pesemne anume rânduite, este câștigat pentru veșnicie.
23 mai, la Oradea
Chiar dacă suntem la o săptămână distanță de la acea ”zi adevărată” trăită la Oradea, nimic nu mă împiedică a scrie despre momentul-surpriză al acelei deplasări în orașul vecin. Total captată de emoția uriașă de a fi pentru prima dată atât de aproape de însemnele regalității românești, expuse în sala ”Traian Moșoiu” a Primăriei Oradea, și de momentul dezvelirii statuii ecvestre a Regelui Ferdinand (moment despre a cărui extraordinară importanță cel mai probabil ne vom da seama la ”limpezirea vremurilor”), nu am întrebat la ce anume trebuia să participăm în incinta Muzeului din Cetate. Intuiam că la vernisajul unei expoziții, unde ”Imnul Regal” avea să fie intonat de Corul tinerilor din Pecica pe care, de altfel, îi însoțeam alături de mai mulți monarhiști arădeni.
Ar fi trebuit să știu, dar nu am știut. Nu am știut că una dintre expoziții avea să fie ”Regina Maria, un veac de inspirație” al cărei curator era chiar Iulia Gorneanu și poate tocmai de aceea momentul apariției de dincolo de panourile pe care odihneau imagini de la vizita Familiei Regale la Oradea din urmă cu exact 100 de ani a fost una aproape epifanică.
Iulia Gorneanu?
Da, ”Femeia anului 2018 pentru promovarea Identității Românești și a Valorilor Tradiționale” și cea care, după două zile și două nopți maraton, în care a organizat cele patru săli ale expoziției, ne-a readus-o pe Regina Maria, într-o zi de 23 mai 2019, la Oradea. Prin expunerea pentru prima dată a 90% din colecția personală, dar mai ales prin propria prezență.
”Expoziția are, practic, două componente: artă contemporană și design (artiști și designeri inspirați de personalitatea unei mari regine, Regina Maria a României), iar pentru crearea atmosferei, obiecte din colecția mea privată, strânse timp de 25 de ani, fiind inspirată de aceeași personalitate uriașă a Reginei Maria. Piese de colecție etnică, piese din perioada Belle Époque, interbelică, o carte cu autograf de care sunt foarte mandră, o parte dintre reclamele din acea perioadă. O să descoperiți puțin câte puțin o lume îndepărtată pe care încercăm să o aducem în atenție și să o menținem vie. Pentru că așa cum există un stil Victorian în modă, așa există și un stil Regina Maria care a avut o viziune extraordinară, a avut curajul de a purta eclectic piese din costumul țărănesc, a pus aripi iei românești și care, practic, prin vestimentație comunica mesaje. Mesajul României Mari.”, avea să ne spună cu un ton așezat și vizibil emoționată Iulia Gorneanu.
Ton așezat și emoție care făceau dovada pasiunii, dăruirii și trăirii acelui moment, acelui vernisaj, acelei evocări (chiar dacă era departe de a fi fost prima dată) făcute celei care în scrierile sale se întreba adesea dacă poporul ei își va aminti de ea, de dragostea ce i-a purtat-o atât în vremurile de necaz cât și în cele de bucurie.
Răspuns peste timp pentru cea mai iubită Regină
Într-o zi de mai a anului 1917, Regina Maria scria în jurnalele sale că ”în ultima vreme strâng versurile pe care mi le scrie lumea, astfel încât, dacă vreodată poporul meu mi se va întoarce împotrivă, să rămână dovadă că odată am fost iubită”.
Și chiar dacă a avut momente de adâncă și înduioșătoare emoție în timpul vieții, prin reacțiile soldaților, pe front și în spitale, ovațiile, versurile trimise, florile primite sau gesturile de dragoste pline de grijă de pe acel trist ultim drum parcurs cu trenul, când țăranii din Cernăuți au acoperit vagonul albastru-argintiu cu crengi verzi care să o ferească de căldură, cumva, totuși, poporul i s-a ”întors împotrivă”. Nu cu ură, nu cu reproșuri ci prin uitare. O uitare impusă de un regim care i-a vrut șterse din memoria colectivă toate meritele. Ale ei și ale Regalității în general.
Dar cum ”lumina nu poate fi ținută sub obroc”, cel puțin nu pentru mult timp, odată cu Centenarul României, românii au început să șteargă colbul uitării. Și ce lumină și ce taine ascundea acest colb! Reînvățăm, redescoperim și ne întrebăm adesea cum am putea să n-o iubim?
Dovezi că a fost iubită avem, poate, mai mult decât putem noi înțelege astăzi. Ce este, însă, îmbucurător este răspunsul dat ”De la inimile noastre la a ei” (asemeni soldaților de pe front ca reacție la articolul scris pentru ei de Regină, intitulat ”De la inima mea la a lor”) prin intensitatea trăirilor prilejuite de expoziția Iuliei Gorneanu, căreia s-au alăturat artiști ”în același duh” cu lucrări în fața cărora nu poți decât să porți tăcute dialoguri cu cea care a fost și este ”un veac de inspirație”. Regina Maria.
O expoziție de neratat, găzduită de Muzeul Orașului Oradea până în data de 30 august, unde ”Dacă toate cele frumoase vă vor aminti de mine, voi fi pe deplin răsplătită pentru dragostea ce v-am purtat-o, căci, pentru mine, frumosul a fost un crez”-Regina Maria
