Duminica a 23-a după Rusalii va rămâne în sufletul credincioșilor din Parohia românească ”Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin” din Villaverde, Madrid (Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei), ca ziua în care un ierarh format în același ”Ierusalim al ortodoxiei românești” ca ocrotitorul lor spiritual, Sfântul Pahomie de la Gledin, a mers în mijlocul lor pentru a-L ruga pe Dumnezeu ”să caute din cer, să vadă și să cerceteze via aceasta” pentru a o desăvârși pe ea. Iar aici vorbim de via ”sădită”, spre folosul și ajutorul fiecărui vlăstar al ei, în capitala spaniolă, din august 2011. O ”sădire” deloc ușoară, dar care, cu implicarea neobosită a Părintelui paroh Constantin Șerban și a românilor de bună-credință, a conturat locul potrivit în care oricine i-ar trece pragul, departe de țară fiind, să se simtă acasă.
Așadar, aflat pentru a doua oară în mijlocul credincioșilor din Parohia românească închegată la doar câțiva kilometri de centrul Madridului, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Aradului, i-a încredințat pe românii aflați departe de țară că ”Indiferent de locul în care trăim pe pământ, calea către Dumnezeu trece prin Biserica Lui”, iar pe calea zilei de 20 octombrie 2019 le-a așezat la suflet următorul cuvânt de învățătură:
„Am venit din nou în Parohia frățiilor voastre, la invitația Părintelui Constantin Șerban, pentru a-L sluji pe Dumnezeu și a-I aduce mulțumire fiindcă existați și v-ați păstrat credința și dragostea față de Biserica Ortodoxă.
Sunteți departe de casa părintească, dar în Casa lui Dumnezeu și împreună cu El. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a mers în întâmpinarea oamenilor bolnavi, săraci, sănătoși și curioși. Totodată ne cheamă și pe noi să fim pe calea adevărului spre dobândirea vieții veșnice. Indiferent de locul în care trăim pe pământ, calea către Dumnezeu trece prin Biserica Lui.
În contextul ascultării Evangheliei „Vindecării demonizatului din ținutul Gherghesenilor” (Luca 8, 26-39), observăm prezența lui Dumnezeu, a diavolului și a omului.
Astfel, ne punem întrebarea: cine ne stăpânește pe noi? Dumnezeu, diavolul sau noi suntem stăpânii propriei ființe?
O a doua intrebare vine în același sens: care este măsura sau valoarea sufletului nostru?
Omul din Evanghelie era stăpânit de diavoli și nu mai era liber. Îl eliberează Domnul Hristos.
Deci, El, Hristos Mântuitorul ne eliberează de puterea și stăpânirea celui rău, pentru că ne vrea oameni liberi. Creați fiind după chipul lui Dumnezeu, El ne iubește, ne slujește și ne mântuiește. Iar omul trebuie sa facă la fel. Să-L iubească și să-L slujească pe Dumnezeu. Trebuie să fie stăpânul propriilor patimi și plăceri, pentru ca prin harul lui Dumnezeu să poată birui păcatul și moartea.
Despre măsura sau valoarea sufletului nostru, Mântuitorul Iisus Hristos a spus: „Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câștiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce poate da omul în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16,26).
Nu ați venit aici în Spania ca să câștigați lumea întreagă! Ați venit pentru a vă câstiga existența pământească, dar avem încredințarea si nădejdea că vă gândiți și la suflet, la viața veșnică. Cred că am putea vorbi despre o măsură lumească și una dumnezeiască a sufletului. Măsura lumească este dată de iubirea de sine a omului, de mândrie, lene și de duhul stăpânirii, pe când măsura dumnezeiască a sufletului este dată prin smerenie, bunătate, rugăciune și virtuțile creștine care pecetluiesc legătura omului cu Dumnezeu.
Sunt oameni cu suflet mare și oameni cu suflet mic, unii cu sufletul sănătos, alții cu sufletul bolnav.
În lumea aceasta totul se măsoară: timpul, evenimentele, viața omului pe pământ, înălțimea, greutatea, coeficientul de inteligență, anii de studii, cât a călătorit, cât doarme, cât mănâncă ș.a.
Măsura sufletului nostru? Este o întrebare la care putem primi răspunsuri diferite de la oameni, dar un răspuns final îl primim de la Dumnezeu prin Judecata universală.
Dacă ținem la sufletul nostru și la veșnicia lui în Împărăția lui Dumnezeu, să avem grijă cui îi slujim și pe cine lăsăm să ne stăpânească viața. Bucurați-vă că aveți parohie românească și biserică ortodoxă, precum și păstori buni, care vă ajută pe calea către Împărăția lui Dumnezeu!”
O întâlnire în Liturghie, cu atât mai mult așezată sub semnul bucuriei și emoției cu cât pe lângă regăsirea credincioșilor cu Dumnezeu, a românilor cu români, a diasporei cu țara a fost și o altfel de întâlnire elev-dascăl, Părintele Constantin Șerban fiind fost student al Preasfințitului Emilian Crișanul, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iași.
20 octombrie 2019, o zi în care rugăciunile românilor cu dor în suflet au fost înălțate către Dumnezeu de ierarhul arădean dintr-una dintre multele ”Case” ale dorului ridicate de românii de pretutindeni: Biserica ”Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin” din Villaverde, Madrid, în Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei și Portugaliei, unde astăzi a fost sfințit și clopotul care îi va chema la fiecare ceas de rugăciune.
