Clopotele Mănăstirii Feredeu au sunat a sărbătoare, astăzi, în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți și a Lăsatului sec de carne.
Sărbătoare a împreună-rugăciunii cu ierarhul locului (”preotul cel mare de la Arad” cum avea să explice un bătrânel nepotului său nedumerit de momentul la care asista), întâmpinat de obștea mănăstirii, de tineri, de vârstnici și de copii cu flori și vădita bucurie a întâlnirii în liniștea pe care numai o mănăstire o poate revărsa în sufletele celor care, purtați de gândul bun, îi deschid poarta.
Sărbătoare a răgazului pe care cei prezenți și l-au luat de la cele vremelnice pentru a da răspunsuri întrebărilor veșniciei.
Și, de ce nu, sărbătoare a începutului bun pus de toți cei care s-au părtășit de cuvântul coborât din Evanghelia zilei și înălțat spre Dumnezeu de soborul de preoți și diaconi condus de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului.
”În pericopa evanghelică rânduită de Biserică a se citi în fiecare an în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, găsim cuvinte care ne pun pe gânduri și ne duc cu mintea la Judecata de Apoi. Ne gândim la ceea ce a spus Mântuitorul Iisus Hristos ucenicilor Săi și prin ei și nouă cu privire la relația dintre noi și Dumnezeu și dintre noi și oameni.
Iubirea milostivă arătată oamenilor ce se află în nevoi, suferință și sărăcie, aceasta ne învață Evanghelia acestei Duminici (Matei 25, 31-46). Este necesar să înțelegem că în oamenii flămânzi și însetați, străini și săraci, bolnavi și întemnițați este tainic prezent Mântuitorul Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul. Nu este suficient să nu facem rău, ci este necesar să facem bine după posibilități. Mântuitorul nu ne va întreba la Judecata de Apoi despre câte rugăciuni am făcut, câte metanii am săvârșit, câtă mâncare am oferit, ci câtă dragoste, compasiune și milă am avut față de oamenii cu care El, Hristos, se identifică.
Aflat pe Muntele Măslinilor, Mântuitorul îi pregătește pe ucenici și pe noi pentru intrarea în Împărăția Lui Dumnezeu, însă fără iubire această intrare fiind imposibilă. Judecata finală este una universală, completă și definitivă. De la acel moment, omul poate să intre în această Împărăție sau să meargă în iad, despre care Mântuitorul spune că este pregătit doar diavolului și slujitorilor lui, nu oamenilor. Oamenii sunt creați de Dumnezeu cu destinația clară către Împărăția Sa, însă omul este liber să aleagă. Să aleagă între a face un lucru sau a nu-l face, de a-L iubi pe Dumnezeu sau nu-L iubi pe Dumnezeu. Iubirea și slujirea Lui Dumnezeu va fi oglindită în răspunsul dat întrebării cât de mult i-am iubit pe oameni în diverse stări și situații, Faptele bune trebuie mereu caracterizate de dragoste și nu de interes egoist. Stă în puterea noastră a sfătui, a cerceta, a avea compasiune și milă față de persoanele aflate în suferință.
La Judecata de Apoi vom descoperi cum L-am văzut pe Hristos în ceilalți oameni, în fiecare om botezat în care se află Hristos. Cât am reușit a fi de omenoși sau de neomenoși, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care ne învață că ”la baza tuturor relelor stă neomenia, iar rădăcina faptelor bune este omenia”.
Așadar, să iubim dezintersat, să dăruim dezinteresat, să facem fapte bune cu inima plină de Dumnezeu pentru că doar așa vom putea avea parte de Sa!”, a spus în cuvântul de învățătură Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.
La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Stareț Ilarion Tăuceanu a mulțumit Preasfinției Sale pentru bucuria de a fi fost în mijlocul obștei de la Feredeu, pentru împreuna-rugăciune și folositorul cuvânt de învățătură, invitându-l a repeta această bucurie atât obștei cât și credincioșilor care iau Calea Feredeului în Duminici și sărbători.
Cum cei mici au fost exemplari în drumul parcurs până la Sfânta Împărtășanie, semn al bunei-creșteri și implicării neobosite a părinților în creșterea lor aproape de Dumnezeu, Preasfințitul i-a mângâiat în mod special cu un cuvânt de apreciere, punând la sufletul tuturor și binecuvântarea Înaltpreasfințitului Timotei, Arhiepiscopul Aradului.
Îmbogățiți sufletește, credincioșii, luând ca principală merindă de drum îndemnul iubirii dezinteresate față de semeni, au plecat spre casele lor ducând părticică de Feredeu pus la inimă într-o binecuvântată zi a Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, în care clopotele au sunat a sărbătoare.
