”Sosind ziua Cincizecimii, apostolii erau cu toţii adunaţi într-o casă şi în timp ce se rugau, fără de veste s-a făcut un vuiet puternic, ca de suflare de vânt, care a umplut toată casa, apoi li s-au arătat împărţite limbi ca de foc asupra fiecăruia dintre cei prezenţi, şi toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi au început toţi să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (F. Ap. 2,1 -4)
Sosind, așadar, ziua Cincizecimii și credincioșii arădeni s-au adunat, cu mic cu mare, în catedrala arhiepiscopală ”Sfânta Treime”, unde s-au părtășit de slujba Sfintei Liturghii și a Vecerniei Mari, oficiate de un sobor de preoți și diaconi condus de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului. Unirea Sfintei Liturghii cu slujba Vecerniei și împodobirea bisericilor cu flori de tei, care simbolizează „puterea cea de viaţă făcătoare a Duhului Sfânt”, face ca această zi să fie una cu totul specială în rândul actelor liturgice săvârșite de-a lungul anului bisericesc.
”Praznicul Pogorârii Sfântului Duh reprezintă împlinirea făgăduinței Mântuitorului Iisus Hristos față de ucenicii Săi, înainte de a Se înălța la ceruri, că le va trimite pe Mângâietorul: „Vă voi trimite vouă pe Mângâietorul și Acela vă va învăța pe voi toate” (Ioan 16). Duhul Sfânt este a treia persoană a Sfintei Treimi, „care de la Tatăl purcede”.
Prin pogorârea lui Dumnezeu-Tatăl a apărut viața. Din pogorârea lui Dumnezeu-Fiul a apărut Învierea. Din pogorârea Duhului Sfânt se creează viziunea dumnezeiască a universului creat, este sfințită viața în Dumnezeu.
Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, pentru ca aceștia să-L propovăduiască pe Iisus și să-i poată face pe toți oamenii să înțeleagă că Iisus Hristos, Cel care a fost răstignit și îngropat, a înviat și este cu adevărat Dumnezeu. Astfel, învățătura Lui trebuie ascultată, crezută și urmată pentru a dobândi viața veșnică.
Duhul Sfânt este „dătătorul de viață”. Viața vine de la Dumnezeu sub toate formele ei. Duhul Sfânt este „Duhul Adevărului”, ne descoperă adevărul despre Dumnezeu, despre Iisus Hristos pentru ca noi să cunoaștem adevărul revelat și prin viețuirea în credința adevărată să ne mântuim. Roadele lucrării Duhului Sfânt în noi sunt amintite și de Sfântul Apostol Pavel: „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, milostenia, credința, blândețea, înfrânarea poftelor”(Galateni 5,22).
Iar cea mai frumoasă rodire a lucrării Duhului Sfânt în oameni sunt Sfinții Bisericii. Prin pogorârea Duhului Sfânt s-a întemeiat Biserica. Dacă suntem în Biserică îl avem pe Duhul Sfânt, care ne sfințește viața și ne ajută să-L dobândim pe Dumnezeu, Izvorul vieții noastre”, a rostit în cuvântul de învățătură Preasfinția Sa.
Pogorârea Duhului Sfânt, Cincizecimea, Rusaliile. Nu trei sărbători diferite ci trei denumiri care reflectă diferite aspecte ale unui praznic împărătesc în centrul căruia stă Întemeierea Bisericii Creștine. Așadar, fie că îi spunem Cincizecime (după numărul de zile scurs de la Înviere până astăzi), fie că vorbim despre Rusalii (după sărbătoarea romanilor numită „Rosalia”, care înseamnă trandafir, zi în care cetăţenii romani mergeau cu trandafiri la mormintele celor decedaţi), astăzi bucuria poartă un singur nume: Întemeierea Bisericii Creștine prin Pogorârea Duhului Sfânt peste Apostoli. Biserica, această corabie a mântuirii pe care toți suntem chemați să străbatem marea vieții acesteia.
Iar dacă, astăzi, după Sfânta Liturghie ne-am aflat la casele noastre mai iubitori, mai bucuroși, mai împăcați, mai răbdători, mai blânzi și mai milostivi poate că această împreună-rugăciune a fost tocmai aceea care să ne așeze temelia pe calea binelui și care să facă dovada rodirii lucrării Duhului Sfânt în fiecare dintre noi.
”Binecuvântat ești, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce preaînțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt și printr-înșii lumea ai vânat, Iubitorule de oameni, mărire ție” (Troparul Cincizecimii)
