Botezul Domnului. Catedrala Veche, neîncăpătoare pentru sutele de arădeni veniți să ia Agheasma Mare.
„În Iordan botezându-Te Tu, Doamne, închinarea Treimii S-a arătat; că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te, şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului. Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule şi lumea ai luminat, slavă Ţie”. (Troparul Bobotezei)
Ca în fiecare an, la date de 6 ianuarie, Biserica Ortodoxă prăznuiește Botezul Domnului care mai este cunoscut în popor ca Boboteaza, iar în limbaj teologic ca Epifanie sau Teofanie (arătare, descoperire). Este ziua în care cerurile se deschid și împreună cu ele și izvoarele harului din care, odată adăpați, putem pune începutul zidirii Omului Nou din noi. Cu gândul începutului bun au participat și arădenii, astăzi, la Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de cinci preoți și doi diaconi condus de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, la Catedrala Veche din Arad unde, într-o atmosferă a binelui și a bucuriei părtășirii acestei mari sărbători a creștinătății, sute de copii, tineri și vârstnici s-au rugat împreună ”Pentru ca să se sfinţească apa aceasta cu puterea, cu lucrarea şi cu pogorârea Sfântului Duh…”
”Botezul Domnului sau Boboteaza are semnificații importante pentru viața noastră crestină.
Apa este elementul originar al vieții și se prezintă omului în diverse forme și interpretări.
Izvorul reprezintă originea sau începutul și apare ca element creator, dar și ca simbol al fertilității.
Râul, și ne gandim la cele din Orient, Nilul, Eufratul și Tigrul sunt dătătoare de viață în zonele ce înconjoară țara lui Israel. Pentru Israel, Iordanul este cel care garantează viața pământului. Scufundarea Domnului în adâncimea lui reprezintă moartea, iar ieșirea din Iordan, semnifică Învierea.
Marea ne duce cu gândul la Marea Roșie, care prin traversarea ei de către poporul lui Israel a devenit un simbol al salvării.
Sărbătoarea Botezului Domnului, numită și Epifania sau Teofania ne arată că nimeni nu poate deveni creștin fără Botez.
Taina Sfântului Botez este taina nașterii din nou, taina nașterii duhovnicești a persoanei.
Domnul Iisus Hristos nu avea nevoie să fie botezat de către Ioan, pentru că era fără de păcat, dar întrucât a luat asupra Sa condiția umană, El este botezat pentru mântuirea oamenilor, pentru a arăta fiecărui om că are nevoie de curățire și de schimbare.
La Botezul Domnului se arată și Celelalte două Persoane ale Preasfintei Treimi: Tatăl și Duhul Sfânt, iar noi învățăm că Iisus Hristos este Unul din Sfânta Treime.
Când se botează un om, o ființă bilogică rațională, devine o ființă teologică, purtătoare de Dumnezeu.
La finalul Sfintei Liturghii din ziua sărbătorii Botezului Domnului, se săvârșește Sfințirea cea Mare a apei sau Agheasma Mare.
Aceasta, dacă o primim cu credință și evlavie, ne sfințește sufletele și trupurile noastre, casele noastre și tot spațiul în care ne desfășurăm activitatea. Apa sfințită ne aduce aminte că suntem botezați cu apă și cu Duh Sfânt și suntem creștini.
Agheasma Mare ne aduce vindecare de boli sufletești și trupești.
Această apă sfințită ne aduce eliberare de patimi și alungarea duhurilor celor rele care ne supără viața. Apa sfințită împreună cu rugăciunea, postul, Spovedania și Împartășirea ne oferă puterea să biruim ispitele și să ne luptăm cu toate încercările din viață.
Agheasma Mare se gustă pe nemâncate timp de opt zile, pentru că ne cheamă să căutăm viața și bucuria veșnică în iubirea Preasfintei Treimi.
Cu toții să ne sfințim viata prin Tainele Bisericii și să primim „apa cea vie”, Harul
care ne face veșnici”, a subliniat Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului.
La sfârșitul Sfintei Liturghii și a Sfințirii Mari a apei, credincioșii s-au așezat la rând pentru a lua acasă Agheasma Mare și chiar dacă de cele mai multe ori în prim-planul unor astfel de zile sunt aduse adesea ”îmbulzelile” sau ”călcările în picioare”, se pare că taina și bucuria acestei sărbători a fost mai presus de orice altă grabă omenească pentru că arădenii au stat în liniște, indiferent de temperatura de afară, pentru a lua Apa Sfințită.
Totul, în taina de necuprins a unei zile despre care Sofronie, Patriarhul Ierusalimului spunea că ”Astăzi, pământul şi marea şi-au împărţit bucuria lumii, şi lumea s-a umplut de veselie…”
