FLORIAN LUNGU – Fără îndoială, lupta cu virusul care a generat nedorita pandemie la nivel global, deci şi în România, a afectat până la dimensiuni dramatice economia, adică industriile şi agricultura, antreprenoriatul companiilor mari şi mici, turismul, relaţiile interumane, educaţia dar mai ales, în dezastruoasă măsură, cultura şi arta. Or, în absenţa manifestărilor culturii şi ale artei, însăşi esenţa spiritualităţii umane devine iremediabil ameninţată!
La noi, incredibile restricţii destinate în aparenţă diminuării numărului de contaminaţi cu COVID 19, au restrâns până aproape de zero viaţa artistică. Căci dincolo de condiţia materială precară a artiştilor condamnaţi la abstinenţă, la izolare, încetarea fie şi temporară a activităţii lor a fost de natură a-i descalifica, a le eradica raţiunea de existenţă. Motiv pentru care se revendică cu necesitate – desigur, menţinându-se circumstanţele impuse de higienă, de distanţare fizică a participanţilor la concerte şi la spectacole – reluarea fără zăbavă a contactului nemijlocit dintre muzicieni, actori şi publicul beneficiar al mesajului artelor. Vorbim în acest sens despre unica modalitate de revenire la normalitate a trăirilor afective, a vibraţiilor emotivităţii şi sensibilităţii.
Cu atât mai mult, ar fi peste orice închipuire să se pună problema desfinţării unor prestigioase instituţii de artă, precum Filarmonica din Arad, inegalabile izvoare dătătoare de înalte satisfacţii estetice, promotoare ale muzicii de ţinută de pe firmamentul românesc şi internaţional – şi aceasta pornindu-se de la falsa motivare a lipsei de fonduri… Reamintim că milioane de români plătesc impozite de miliarde de RON şi că o parte din aceste resurse sunt obligatoriu, imperios, indispensabil, ineluctabil cuvenite artei.
Nihil sine musica!!!
Facebook Comments
