Dirijorul Robert Daniel Rădoiaș trage un semnal de alarmă cu privire la situația delicată în care se află Filamonica de Stat din Arad. Robert Daniel Rădoiaș a transmis presei o scrisoare deschisă, pe care v-o redăm integral, în care prezintă o serie de probleme cu care se confruntă instituția de cultură.
Scrisoare deschisă
Scriu aceste rânduri cu profundă amărăciune, constatând de mai multă vreme că activitatea artistică a Filarmonicii de Stat Arad, încă de STAT, este grav afectată de activitatea managerială a domnului Orban. Chiar și pentru Domnia sa, două dintre evenimentele petrecute în decursul unui singur an calendaristic ar trebui să fie prea mult, dar se pare că NU, întrucât ambele au purtat semnătura sa. Și mă refer aici la schimbarea încadrării instituției din grila I de salarizare, specifică tuturor Filarmonicilor din țară, în grila a II-a, din care fac parte „alte instituții”! Mă întreb retoric, bineînțeles, atunci când artiștii instrumentiști sau lirici ai Filarmonicii de Stat Arad au reprezentat cu cinste orașul, județul și țara, în tot acest timp cum eram percepuți legal și moral de către administrația arădeană? De interes local sau național? În anul 2011, de Ziua Națională, invitația Ambasadei României din Franța adresată Corului Academic pentru a susține două concerte la sediul Parlamentului European, respectiv, la Catedrala „Saint Maurice” din Strasbourg, tot de interes local a fost percepută? Dar atunci când s-a reușit atragerea unor fonduri naționale prin AFCN (Administrarea Fondului Cultural Național) pentru organizarea Festivalul Internațional „Iubiți muzica românească”? Nici participarea Corului și a Orchestrei la mai multe ediții ale Festivalului de Operă de la Sankt Margarethen nu a schimbat viziunea celor care conduc instituția și orașul? Răspunsul este cu siguranță NU. Se pare că pentru o grilă de salarizare inferioară nimeni nici măcar nu a clipit.
De parcă nu ar fi fost de ajuns, tot din rațiuni economice, din spusele domnului Orban, se justifică și înlăturarea titulaturii „de STAT”, care deranjează probabil orgoliile unor conducători vremelnici.
Aceste două evenimente regretabile reprezintă din nefericire doar vârful eisbergului. Contractul colectiv de muncă a rămas nesemnat, regulamentul intern se judecă în instanță din cauza unor prevederi halucinante, dar care nu au deranjat pe nimeni din semnatarii săi, membrii ai Consiliului de Administrație. Îmi este greu să cred că în Consiliul de Administrație al altor instituții de profil reprezentativitatea personalului artistic este zero absolut. Altfel spus, cele mai importante decizii care se iau, pentru, sau mai nou împotriva artiștilor, ne găsesc în imposibilitatea de a ne expune punctul de vedere. Tot într-o asemenea conjunctură s-a decis transformarea unui post de artist liric de la partida de alto, în muncitor, cu toate că la concursul din noiembrie 2019, concurența la partida de alto a fost de cinci candidați pentru un singur post scos la concurs.
Într-o altfel de lume, spre care nădăjduim cu toții, aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat, iar dacă totuși aveau loc, cel care era răspunzător de ele și-ar fi dat DEMISIA, asta ar fi însemnat simț de răspundere și profesionalism. Dar nu este cazul să avem asemenea pretenții! În fața colegilor mei managerul a afirmat că nu-și va lega numele de retrogradarea instituție, dar au fost doar vorbe goale. Oricum, nimeni nu l-a crezut!
Deși domnul Orban se arată îngrijorat de diminuarea bugetului alocat colaboratorilor, soliștilor și dirijorilor invitați (neputând plăti nici măcar un singur colaborator pentru ansamblul coral în concertul din 23 ianuarie), cu toate acestea constat că dirijorii și soliștii „casei” ne vor vizita și în lunile următoare, pentru unii dintre aceștia singura scenă de concert, constantă, din „cariera” lor fiind cea arădeană. Mă întreb, la fel de retoric, în anul în care aniversăm 250 de ani de la nașterea compozitorului Ludwig van Beethoven, cum este posibil ca într-un cvartet vocal solistic, programat luna viitoare, eveniment organizat cu ocazia dezvelirii statuii arhitectului arădean Ludovic Szántay, alături de nume consacrate ale scenei lirice românești și internaționale să-și facă simțită prezența și un instrumentist, fie el și violist! Sper totuși ca domnul Orban să nu-i urmeze exemplul, cu toate că puține lucruri m-ar mai putea surprinde! Deși este cam târziu pentru Domnia sa să urmeze cursurile unei Școli Doctorale, constat din programările prezente și viitoare că nici nu are nevoie, odată „câștigat” postul de manager a devenit instant „doctor” în interpretare, muzicologie, compoziție și dirijat, neavând nevoie de sfatul sau părerea dirijorilor permanenți sau a consultantului artistic.
Închei această succintă radiografie a unor fapte și evenimente regretabile și iremediabile prin adresarea, tot retorică, a unei întrebări care mă framântă: Dacă bugetul alocat instituției este insuficient, de ce nu se reiau programe așteptate cu nerăbdare de către public, cum ar fi Coruri Celebre din Opere, programate de obicei la sfârșitul lunii ianuarie, programele de succes specifice lunii februarie (de Sf. Valentin și Dragobete), care au fost achiziționate în trecut, Filarmonica având pentru acestea toate drepturile și care nu necesită plata unor dirijori invitați, fie ei și arădeni?!
Dr. Robert Daniel Rădoiaș Arad, 29.01.2020
Dirijor, Filarmonica de Stat Arad
