Filocalia, Festivalul de spiritualitate și artă sacră, promovează valențele ethosului ortodox reflectate în spiritualitate, icoană, imnografie, muzică, teatru ,film și poezie religioasă. Organizatorii, Consiliul Județean Arad, Centrul Cultural Județean Arad, într-un parteneriat cu Arhiepiscopia Aradului, au pregătit și în acest an un program pentru toate inimile, ediția din acest an, desfășurându-se sub genericul „Hristos și oamenii lui Hristos”.
Demersul „oamenilor lui Hristos” este calea frumuseții interioare, ce exprimă pacea virtuților, mângâierea harului și uimirea în fața profunzimilor lui Dumnezeu. Un părinte din Muntele Athos a spus, cu ceva timp în urmă, că inima are intrări, dar nu și ieșiri. Atunci când porți în suflet pe cineva nu-l uiți niciodată. Este și cazul acelor persoane care l-au iubit și îl iubesc pe Hristos, care au primit, fiecare în parte, experiența răstignirii, pentru că s-au împărtășit de taina Celui răstignit în viața lor și, astfel, au devenit persoane pascale. Calea lor a fost calea științei despre adevăr, iubire și veșnicie. Au arătat ceea ce este și ce poate fi omul în Hristos.
Program
Vineri 17 aprilie 2015, ora 19
Invitat: Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula
Temă: „Hristos și oamenii lui Hristos”
Locaţie: Teatrul Clasic „Ioan Slavici”
Părintele Constantin este Profesor de Omiletică și Catehetică la Facultatea de Teologie Sfântul Ierarh Andrei Șaguna din Sibiu, este unul dintre specialiştii în materie de neconvenţionalism și nonconformism creștin. Şi unul din preoţii Bisericii noastre care îşi refuză mereu înstrăinările, depărtările, într-o frumoasă încăpăţânare de a rămâne tânăr, neliniştit de dragul lui Hristos şi al slujirii sale.
Autor a peste 50 de volume (între care Îndumnezeierea maidanului s-a plasat în topul celor mai vândute cărți, ajungând la un tiraj de aproape 50.000 exemplare), cu frecvente apariții media, atât în țară, cât și în străinătate, el însuși realizator a diferite emisiuni (radiofonice, în special), Părintele Constantin Necula a susținut peste 300 de conferințe, pe diverse teme și în diverse spații culturale și religioase, începând cu centrele universitare românești și până la comunitățile creștine din Gana sau Chile…
Discursul şi scrierile Părintelui Constantin Necula se plasează, mai întotdeauna, în mediul „riscului seducţiei”, fiind bucurie şi durere deopotrivă. Prin modul său dezinvolt, absolut original de a-L prezenta pe Hristos, el face o figură de marginal, de îndrăzneț într-ale mărturisirii, clamând cu înverşunare neaderenţa la limbajul de lemn, la locurile comune ale propovăduirii lui Dumnezeu. Pentru Părintele Constantin, Hristos nu e doar un refugiu, o alternativă, ci o alianţă, o rotunjire a sensului vieţii, unic adăpost împotriva morţii. În mărturisirea sa, Părintele reuşeşte, aproape de fiecare dată, să scape de capcana clişeelor, într-un metabolism cultural – corolar teologiei – de excepţie, care produce linişte, bucurie.
Temele abordate de Părintele Constantin sunt diverse, pornind de la preocuparea pentru copii (mărturie stau volumele de povestiri şi nu numai, adresate acestui segment), trecând prin locurile cele mai puţin bătătorite de pastoraţia comodă, convenţională (spaţiul maidanelor, al spatelui blocurilor, al provocărilor străzii), până la contaminarea cu accente scolastice, didacticiste, dintre cele mai riguros punctate ştiinţific şi teologic.
Sâmbătă, 18 aprilie 2015, ora 19
Invitaţi: Trupa de teatru creștin „Civic Art”, București
Spectacol: „Întoarcerea Zidarului”, de Dan Tărchilă
Locaţie: Filarmonica de Stat Arad
„Întoarcerea Zidarului”. Această piesă se constituie cu succes într-o meditaţie asupra procesului creaţiei folclorice, într-un fel, şi asupra modului cum s-a născut balada însăşi. Reprezentaţia acestei piese, ce poartă semnătura unui senior al dramaturgiei româneşti, scriitorul Dan Tărchilă, are distribuţia alcătuită din actorii: Cristian Dionisie (Teatrul Naţional Bucureşti), Cristina Moldoveanu (Compania „Civic Art”) şi Marian Ciripan (Teatrul „C.I. Nottara”). Scriitorul Dan Tărchilă, afirmat în dramaturgie prin calitatea valorificării în perspectiva contemporană a istoriei, prezintă în piesă o viziune personală, îndrăzneaţă, asupra uneia dintre nestematele folclorului românesc – Legenda „Meşterului Manole”.
Dan Tărchilă, în piesa „Întoarcerea Zidarului”, reuşeşte să demonstreze cu rigurozitate că actul creator presupune dăruire, pasiune, o „tainică jertfă”. Textul piesei este un eseu dramatic bine conceput, valoarea acestuia fiind întregită de „formă”, adică de replicile pline de sensuri, scrise într-o frumoasă şi curgătoare limbă română, fapt destul de rar întâlnit pe scenele noastre. «Văzut» pe scenă, spectacolul „Întoarcerea Zidarului”, ne va convinge încă odată că dramaturgia şi literatura română, creaţia artistică şi muzicală română, sunt parte din moştenirea europeană a umanităţii, România fiind un suflet european în Europa, iar Europa este în România.
Duminică, 19 aprilie 2015, ora 19
Proiecţie film: „Părintele Arsenie Boca. Omul lui Dumnezeu”
Invitat: regizorul Nicolae Mărgineanu
Locaţie: Teatrul Clasic „Ioan Slavici”
„Părintele Arsenie Boca. Omul lui Dumnezeu”
Părintele Arsenie Boca este considerat de mulţi credincioşi drept un „om al lui Dumnezeu”, un „sfânt al Ardealului”. Numit Sfântul de către colegii săi de la Academia Teologică din Sibiu, considerat „ctitor” al Filocaliei românești de către părintele profesor Dumitru Stăniloae, care îl aprecia ca un fenomen unic al monahismului românesc, căutat și urmat de mii de mireni doritori a se împărtăși din izvorul nesecat și senin al spiritualității sale, dar și pentru legendarele sale daruri de prooroc și tămăduitor, veritabil pictor de suflete, dar și sensibil pictor de biserici, om de cultură și filosof al științelor și religiei, preotul Arsenie Boca, a fost asemenea sfântului Vasile, așa cum chiar el îl înfățișează în lucrarea sa de căpătâi Cărarea împărăției: ucenic umblând liniștit pe marea înfuriată, stâlp nemișcat de talazuri, om între oameni întărindu-și semenii în liniștea cea mai presus de fire, neclintit în credință, întrucât Dumnezeu este la cârma lumii. O personalitate unică, ce atrăgea, ca un magnet, mii de oameni, din toate categoriile sociale, dar și permanenta suspiciune a autorităților vremii care nu puteau înțelege de unde vine acea forță excepțională de a-i face pe oameni să se adune în jurul său.
Joi, 23 aprilie 2015, ora 19
Invitat : Pr. Lect. Univ. Dr. Vasile Gavrilă
Temă : „Omul, chipul Slavei dumnezeiești”
Locaţie: Teatrul Clasic „Ioan Slavici”
Lumea are nevoie de Dumnezeu – nu de orice dumnezeu, ci de Iisus Hristos, de Dumnezeu care s-a întrupat, care ne-a iubit până acolo încât a murit pentru noi, care a înviat şi a creat în El însuşi un spaţiu veșnic pentru om. Acest Dumnezeu trebuie să trăiască în noi şi noi în El. În acest sens, omul devine „jertfă desăvârşită a lui Dumnezeu” şi trăieşte faptul pocăinţei sale ca Înviere a Domnului. În consecinţă, râvna sfinţilor de „a lua chipul” lui Hristos înăuntrul sufletului, învăţătura lor că voinţa proprie a omului trebuie să fie hristocentrică, demonstrează că singura cale a trăirii autentice „după chipul dumnezeiesc” este hristocentrismul vieţii sale.
Astfel, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, Hristos, vine „să ne înveţe” nu o anumită imagine a virtuţii, ci cu adevărat „filocalia” sau „frumuseţea” chipului omului, al cărui element structural îl constituie pocăinţa neîntreruptă, viaţa şi perspectiva ei, formarea ei în frumuseţea arhetipală a lui Hristos. Omul atinge autenticitatea trăirii duhovniceşti când trece de la negarea imaginii false pe care şi-o construise el însuşi, conştient sau inconştient (ca apărare în faţa trăirilor sale vinovate), la acceptarea chipului său real pe care şi-l alcătuieşte privind atent la Arhetipul Hristos. Aşadar, având chipul lui Hristos drept conştiinţă de sine, deplină şi duhovnicească, el are posibilitatea să-şi curăţească „chipul” de murdăria păcatului şi să-l vindece de urâţeniile lui „ca să se vădească frumuseţea lui prin virtuţi”.
Vineri , 24 aprilie 2015, ora 19
Concert: „Veniţi de primiţi Lumină!”
Invitaţi: Corul „Koinonia”
Dirijor: Arhid. Dr. Adrian-Cristian Maziliţa
Locaţie: Filarmonica de Stat Arad
Acest ansamblu coral, cu numeroase participări la manifestări culturale internaționale, abordează un repertoriu variat: creaţii corale religioase, populare şi patriotice, cântece populare autentice din Muntenia și Oltenia. Corul „Koinonia” îşi propune, de asemenea, redescoperirea cântecelor şi a vechilor tradiţii populare şi în mod special a cântului şi repertoriului bisericesc de origine bizantină, prin punerea în valoare a cântărilor psaltice ale marilor protopsalţi români: Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Nectarie Protopsaltul, Amfilohie Iordănescu, Neagu Ionescu, Ioan Zmeu, Victor Ojog etc., dar şi a repertoriului bizantin.
CONCERTUL DE SFINTELE PAŞTI
„VENIŢI DE PRIMIŢI LUMINĂ!”
24 aprilie 2015
Toacă – Arhid. Antonie
- Ciprian: „Veniţi de primiţi lumină!”
- Veniţi de primiţi lumină!” Glas 5
- Învierea Ta, Hristoase! Glas 5
- Hristos a înviat! Glas 5
- I Irmos al învierii , glas I, de Macarie Ieromonahul
- Hristos a înviat! Glas 1
- Luminânda învierii – Pr. Cristian Todireanu după Grigorie Protopsaltul
- Condacul Învierii – melodie tradiţională
- Binecuvântările învierii glas III
- Sthirile Sf. Paști de Ghelasie Basarabeanul
Buchet de colinde Pascale:
- Îngerul a alergat – Colind Sf. Paşti
- Când şedea Iisus la Masă – Colind Sf. Paşti
- Pe Hristos mi-L-a-ngropat- Colind Sf. Paşti
- Veniţi creştini! – Buchet psaltic de Sf. Paşti
Poezia Tâlharul, recită: Arhid. Adrian Mazilița
- Ziua Învierii, de Nectarie Schimonahul
- Irmos: „Acum toate s-au umplut de lumină” cu terirem, de Grigorios Sthatis
Duminică, 26 Aprilie 2015, ora 19
Invitat : Arhid. Univ. Dr. Ioan Ică jr.
Temă : „Filocalia, Enciclopedie a Ortodoxiei”
Locaţie: Filarmonica de Stat Arad
Iubirea filocalică a Ortodoxiei nu este un tipar istoric, nu este monolită, nu este demodată şi fără lauri. Ortodoxia nu este atât o moştenire doctrinară, cât o moştenire a unui mod de viaţă. Acest mod de viață ortodoxă este realitatea prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul credincioşilor, căruia îi este străin sentimentul distanţării de Dumnezeu, după cum îi este străin şi sentimentul izolării omului de Dumnezeu şi de semenii săi. El este un fapt al comunicării pentru că Ortodoxia este o lume a limbajului şi comunicării, a dialogului şi a comuniunii. Hristos dezvăluie viaţa dumnezeiască prin intermediul sfinţirii. Viaţa este darul lui Dumnezeu şi îşi realizează scopul numai în strânsă legătură cu El. Hristos trimis în lume dezvăluie puterea mântuitoare şi sfinţitoare a lui Dumnezeu. Hristos îi cheamă pe toţi credincioşi la o sinceră pocăinţă şi reînnoire duhovnicească, la un martiriu continuu de dragoste şi dăruire, aşa cum s-au învrednicit toţi sfinţii. Credinţa în Hristos sfinţeşte omul frumos cu sau prin energiile harului Dumnezeiesc.
Aşa cum au făcut şi sfinţii, îl urmăm pe Hristos din dragoste, cel care ne-a iubit primul şi, orice am face noi cei obişnuiţi, nu putem să ajungem pe de-a întregul la iubirea Lui. Sfântul nu iubeşte ceea ce îi place lui, ci ceea ce îi place lui Hristos. Se abandonează pe sine şi fuge către Hristos. El îşi uită sărăcia şi nădăjduieşte la bogăţia Lui, deoarece puterea dragostei este cea care îi face pe cei care iubesc ce-i bun să-şi împartă miraculoasa agoniseală. Toată voinţa şi dorinţa sfinţilor sunt folosite întru Dumnezeu. Sfinţii se bucură de orice se bucură Hristos, regretă de orice regretă şi Hristos, exprimă şi activează în istorie voia lui Hristos. Vorbesc ca fiind gurile lui Hristos şi dezvăluie adevărul. Acţionează ca mâini ale lui Dumnezeu şi fac minuni. Singurul izvor al sfinţeniei este într-adevăr numai la Dumnezeu.
Istoria vieţii sfinţilor noştri este trăirea şi prelungirea Evangheliei. Numai trăind ceea ce au trăit şi sfinţii putem să înţelegem, să vorbim şi să descriem ce este trăirea sau sfinţenia. Experienţa sfinţilor este şi experienţa noastră, atâta timp cât ne luptăm. Sfinţii se bucură de întâlnirea lor personală cu Hristos, iar bucuria lor este dar pentru toată Biserica. Duhul Sfânt vitalizează, reface şi creează oameni ai lui Dumnezeu şi în secolul nostru pentru că Biserica Ortodoxă este experienţa unei continue pogorâri a darurilor Sfântului Duh peste cei vrednici. În smerenia lor, prin despătimire, Sfinţii reflectă lumina dumnezeiască: oamenii îi văd strălucind de frumuseţea luminii.
