Angajați ai companiilor de cale ferată protestează vineri în Capitală, acuzând dezinteresul Guvernului față de sector. Practica este realizarea de economii bugetare pe seama subfinanțării căii ferate.
Angajați ai companiilor de cale ferată s-au strâns vineri în fața Ministerului Transporturilor solicitând salarii mai mari dar și o finanțare corespunzătoare a companiilor de cale ferată diun România, după cum se întâmplă în majoritatea țărilor UE.
”Condițiile de trai, de muncă, vrem salarii mai bune, condiții de muncă mai bune, mai civilizate”, explică un sindicalist motivul protestelor. Cea mai mare nemulțumire însă este starea jalnică în care se află calea ferată.
Starea căii ferate de degradează an de an în mod, constant consecință a faptului că Guvernul acordă subvenții mult mai mici decât practica țărilor UE. Fără bani, calea ferată nu poate fi reparată și nu poate ajunge să facă concurență corectă transportului rutier poluant. În mod constant politicile Ministerului Transporturilor sunt de încurajare a transporturilor rutiere chiar dacă în UE tendințele și recomandările sunt de încurajare a transportului feroviar.
Fostul ministru al Transporturilor, Dan Costescu, consideră că este necesară o decizie politică, ”de echilibrare a modului de transport”. Redăm opinia sa privind reechilibrarea sistemului. ”Aceasta înseamnă, de fapt, o regândire a sistemului de subvenţii, pentru că, în acest moment, este subvenţionat puternic sectorul rutier şi sectorul feroviar nu. Asta înseamnă că rovigneta, de exemplu – taxele pentru întreţinerea şi dezvoltarea infrastructurii într-o ţară- este foarte mică la rutier, pe când costurile la feroviar sunt foarte mari. Ele se regăsesc la clientul final, orice lucru se regăseşte la compania de infrastructură, reparaţii, la operatori, apoi la călători, la clientul industrial care transportă marfă pe calea ferată.
La rutier nu se întâmplă acest lucru. La rutier, costul accesului la infrastructură este exclusiv costul rovignetei, undeva la 1 la sută din costul total. La feroviar, el este 20 la sută sau la călători chiar 25 la sută.
Este clar un dezechilibru şi o denaturare a competiţiei între operatorii feroviari şi cei rutieri şi , dacă ne întrebăm cu ce ne afectează pe noi, cetăţenii acest lucru, ne afectează pentru că statul, nerecuperându-şi banii pentru aceste investiţii rutiere de la operatori – operatorii comerciali, nu de la persoane individuale, ei trebuie să circule liber, cum se circulă acum, cu aceste taxe, nu trebuie mărite – deci statul nerecuperându-şi acei bani de la cei care fac bani, la rândul lor, din operare, practic distribuie aceste costuri prin impozite către noi toţi. Şi noi, având sau neavând o facere pe calea ferată sau pe rutier, practic nu facem decât prin impozite să susţinem un anumit mod de transport.
Asta înseamnă că se încurajează un mod de transport care organic este mai scump, cum este cel rutier şi mai poluant, şi cu toate dezavantajele şi că statul dă bani pentru a susţine acest mijloc de transport, pe când, dacă s-ar echilibra şi ar lăsa piaţa să se dirijeze fără să modifice artificial preţul final la utilizator, oamenii s-ar duce natural spre cel mai ieftin, statul ar cheltui mai puţin pentru subvenţii neeficiente şi toţi aceşti bani, după calculul nostru un 10 la sută din volumul de transport care s-ar disloca de la rutier spre feroviar, ar genera o economie de 1 la sută din PIB, 20 la sută şi ajunge la 2 la sută din PIB, vestita cifră, pe care şi-o doreşte de ani de zile Ministerul Transporturilor şi nu o are”.
Sursa: digi24.ro
