Ura și lipsa de caracter îl împing pe Iohannis la acuze isterice. A ajuns să facă pe anticomunistul pătimaș și acuză PSD-ul și implicit pe candidatul său la președinție, Viorica Dăncilă, că ”put a comunism”.
Iohannis la reuniunea Ligii Aleşilor Locali ai liberalilor: „Am cîștigat greu. Dar parcă așa un iz de comunism tot mai simțim când vorbim de PSD”!
Ar fi de râs, dar este de tot plânsul! Iohannis, un comunist devotat, care îndoctrina copii pe vremea lui Ceaușescu, a ajuns să acuze de comunism PSD-ul care a dus România în NATO și UE…
Nimic nu poate fi mai dizgrațios decât un fals moralist, un închipuit care se dă altcineva decât este.
Iohannis nu a fost un comunist de complezență, ca milioanele de români din acea epocă.
Iohannis a fost un activist comunist dedicat, care s-a remarcat prin ” interesul pentru realizarea unei concepții materialist-didactice despre viață și lume” după cum scrie negru pe alb în documentele olografe ale vremii – procesul verbal încheiat la inspecția pentru definitivat a lui Iohannis, din iunie 1987.
Inspectorul școlar îi dă calificativ maxim tovarășului profesor Iohannis căruia îi recomandă „să acţioneze şi în continuare pentru perfecţionarea profesională şi politico-ideologică”!
Tovarășul Iohannis, ajuns președinte, s-a dovedit apărător de nădejde al slujitorilor fideli ideologiei comuniste.
Pe Augustin Lazăr l-a protejat și ținut în funcție deși știa bine că acesta a fost un procuror comunist zelos la sinistra închisoare politică AIUD unde a făcut tot ce a putut pentru a ține cât mai mult după gratii pe dizidenții anticomuniști încarcerați aici.
Urmare a grijii tovarășului Iohannis – comunistul implicat din 1987 – tovarășul Lazăr – procurorul comunist de la AIUD – ia acum o pensie specială de 30.000 de lei pe lună – adică cât ia un pensionar mediu în doi ani. Indecent și imoral profund! Așa că Iohannis să ne mai scutească de lecțiile sale de anticomunism. Tupeul și nesimțirea sa de fățarnic oportunist nu pot înlocui adevărul.