Ne merităm soarta. Ana Blandiana, scria înainte de 1989 o poezie în care sugera că suntem legume. Așa am rămas. Ni se fură țara. De fapt, ni s-a furat, nu mai e a noastră. Și noi, nu protestăm, doar constatăm. Și rostim cea mai stupidă sintagmă: „Mai rău să nu fie”! Sau „lasă că o fi cumva”! Mă uit cu stupoare cum DNA nu se apropie de marii hoți, de cei care au prădat țara. Se ocupă, în schimb, de fostul procuror general, Tiberiu Nițu, care ar fi adus nu știu ce prejudicii pentru că a fost însoțit de echipaje de poliție la deplasări. Dar aceeași DNA ignoră jafurile de la Hidroelectrica. Nu aude, „nu știe” despre ALRO Slatina. Despre atâtea ticăloșii și despre numeroșii ticăloși care au jefuit. Ne-au jefuit. Văd că un minstru al educației se trudește cu imbecilitate să scoată predarea istoriei din școli. Ca să nu mai știm cine suntem, ca să ne pierdem identitatea. Văd, vedem cu ochii și cu mintea, cum este atacată Biserca Ortodoxa Română. Și noi, nimic, fără reacție. Se fac eforturi uriașe ca să fim NIMENI, în câteva zeci de ani. Atunci, zic, să nu ne mirăm că suntem ultimii din Europa, că suntem priviți cu dispreț! Noi ne-o facem, cu mâna noastră, cu nepăsarea noastră, cu indolența noastră. Nu protestăm, nu ne răzvrătim împotriva jafului și a umilințelor. Suntem mămăligă? Nu suntem iresponsabili, față de țară, față de noi, față de cei care vor veni după noi!
Tristan Mihuța
