Parlamentul a adoptat, săptămâna trecută, noile reglementări privind organizarea alegerilor locale. Una dintre cele mai importante modificări este alegerea președintelui consiliului județean din rândul consilierilor și nu, ca până acum, printr-o candidatură directă. Schimbarea regulilor jocului a complicat ecuația electorală. Președintele PNL Arad, Gheorghe Falcă, a declarat deja că partidul său are în vedere mai multe opțiuni pentru conducerea Consiliului Județean Arad, dând de înțeles că ar putea renunța la actualul președinte, Nicolae Ioțcu. Falcă dorește să se folosească de noua formă a legii pentru a a-l scoate din joc pe Ioțcu. Pâinea și cuțitul se află în mâinile primarului Aradului, care decide singur strategiile partidului și numele candidaților. Un semnal hotărât a fost dat, mai întâi, prin neincluderea lui Ioțcu în conducerea filialei. Iată că, acum, el vorbește și despre scoaterea lui Ioțcu din cursa electorală.
Conflictul dintre Falcă și Ioțcu fiind binecunoscut, acțiunile lui Falcă sunt previzibile. Problema este dacă aceste acțiuni pot garanta PNL Arad succesul electoral sau, dimpotrivă, riscă să afecteze prestația partidului în alegeri.
Încercarea de îndepărtare a lui Ioțcu este, evident, o decizie unilaterală, aproape personală a lui Falcă. Organizația a fost prea puțin implicată și este ușor de explicat și de ce: pur și simplu, o parte importantă a PNL Arad îl susține pe Nicolae Ioțcu (la ultimele alegeri interne, Ioțcu a făcut dovada că e susținut de o jumătate din organizația locală). Asupra acestei chestiuni n-a fost nimeni întrebat până acum, iar Falcă speră că va tranșa singur problema, își va impune deciziile fără ca cineva să le comenteze. Acest tip autoritar de management ridică semne de întrebare privind funcționarea filialei. Este greu de crezut că reprezentanții PNL vor accepta fără să crâcnească deciziile lui Falcă. Eliminarea lui Ioțcu, astăzi, înseamnă potențiala eliminare a oricărui alt lider al PNL, mâine. Ea este mai degrabă semnul unei crize interne. Departe de a întări organizația, autoritarismul lui Falcă amenință s-o destructureze într-un moment în care unitatea și mobilizarea ar trebui să fie cuvintele de ordine.
Gheorghe Falcă face toate eforturile pentru a-și întări puterea atât la nivel local, cât și la nivel central. Problemele lui nu sunt neapărat politice, deși asocierea cu fostul președinte Băsescu este, fără îndoială, o piedică în calea afirmării la nivel central. Dacă, în Arad, imaginea lui Falcă a fost, mult timp, una mai degrabă pozitivă, la nivel național ea a fost grav afectată de asocierea cu Băsescu, cu Udrea și cu alți politicieni din fostul PDL. Problema lui Falcă este însă că nici la nivel local nu mai este văzut atât de bine. De fapt, aceasta este principala problemă nu doar a lui Falcă, ci și a PNL Arad.
Gheorghe Falcă este, în prezent, un politician erodat. El nu mai exercită nici pe departe aceeași fascinație ca acum patru ani sau ca acum opt ani. Sondajele arată scăderea sa lentă, alunecarea sub scorul partidului. Adevărul, pe care deocamdată nu-l spune nimeni, este că epoca lui Falcă la primăria Arad se apropie de sfârșit. Regele e gol. Falcă însuși își dă seama de acest lucru, ca dovadă încercările sale de a intra în politica guvernamentală. Este adevărat că, la nivel național, PNL se află pe val. În Arad însă, după ani și ani de administrație Falcă, oamenii simt nevoia unei schimbări.
E greu de crezut că actualul primar al Aradului nu știe cum stau lucrurile. Tocmai de aceea, pare de neînțeles încercarea sa de a-l scoate din joc pe Nicolae Ioțcu. Ca să câștige un nou mandat la primărie, ca să obțină majoritatea în Consiliul Județean, Falcă are nevoie de fiecare vot al arădenilor. Cum el nu mai este locomotiva partidului, trebuie să mizeze pe votul politic. Care va fi însă votul politic al unei organizații rupte în două, cu lideri demotivați din cauza unui management autoritar etc.? Riscul major al îndepărtării lui Nicolae Ioțcu este așadar pierderea alegerilor în Arad, nu doar la Consiliul Județean, ci și la Primăria Aradului. Falcă pregătește o mișcare fatală, dar nu lui Ioțcu, ci lui însuși.
Andrei Barbu
