Că în politică orice e posibil, nu e mai e noutate. Dar câteodată, oricât de ieşit din comun te-ai aştepta să fie acest „orice“, parcă realitatea întrece aşteptările. Iar puţini credem că se aşteptau ca Falcă şi Calimente să stea ca fraţii la aceeaşi masă, alături de Eusebiu Pistru şi Ioan Cristina, politicieni care până mai ieri se făceau în toate felurile şi care astăzi au îngropat securea de dragul unificării dreptei. Mai pe româneşte, de dragul ciolanului, fiindcă ceea ce se întâmplă la Arad, graba cu care cele două partide s-au aruncat pe masa cu bucate, arată că nu avem de-a face cu vreun principiu, cu vreun interes pentru popor, ci doar cu noi funcţii, care se pot împărţi înfometaţilor.
Vineri după-amiază, pentru ca funcţiile să poată fi preluate cât mai repede, cele două partide şi-au convocat aleşii locali, primari, viceprimari, consilieri, la o şedinţă lărgită, unde s-au trasat sarcinile privind schimbarea duşmanului din orice funcţie administrativă existentă la nivelul primăriilor şi numirea cientelei de partid de la PDL şi, din ce mai rămâne, de la PNL. Unii dintre cei prezenţi şi-au exprimat, neoficial, scârba faţă de modul în care conducerile celor două partide au ajuns să stea braţ la braţ pe scena Filarmonicii, după ce acum vreo lună se jigneau ca la uşa cortului. Mai ales Falcă şi Calimente, după cum se vede şi din poză, ultimul fiind cu mâna la inimă, din motive necunoscute. Unii liberali spun că ar fi atât de îndrăgostit de Falcă, încât îl ia cu înţepături, alţii spun că din contră, înţepăturile vin de la lipsa de iubire. Indiferent cum ar fi, momentul e unul jenant, iar toată această poveste e una urât mirositoare pentru electoratul arădean.
Nu mai rămâne decât să-l vedem pe Mihai Calimente cum îl apără pe Traian Băsescu în scandalul din aceste zile, în care e implicat fratele acestuia, iar mai apoi ne va spune că Gheorghe Falcă e cel mai cinstit politician pe care l-a cunoscut.
