M-AM HOTARAT!!! J’AIME FALCA !!!
Cum, de ce si de cand? Nu stiu, habar n-am, dar sigur de azi-noapte! Nu va ganditi la prostii ca e la ani lumina distanta de mine gandul… Ma, da avui un vis atat de “sexy” cu edilul nost incat incep sa il iubesc pentru inima si viziunea lui cat un ocean de mare!
Sa va povestesc asa ardeleneste, pe-ndelete: se facea ca eram cetatean al Aradului, platitor de taxe la zi, om serios, spirit intreprinzator, mare iubitor de natura, cultura, dusman de temut al rozatorilor de seminte de pe malul Muresului si al macelarilor de copaci . Ce sa mai, eram model in visul meu, dar nu erou! Cum bajbaiam asa mandru prin orasul meu, vrut capitala culturala europeana, vrut capitala verde europeana, vrut dar nu putut, ma intalnesc cu vizionarul suprem! Ce intalnire! Ce binecuvantare! Dintr-odata totul a capatat dimensiuni nebanuite… pentru ca mi-a aratat ca tot ce credeam eu despre modelul din mine e depasit! Spirit intreprinzator? Ce rost are cand din doua taxe platite pentru apartamentul unde imi desfasor mica afacere imi mai cumpar un apartament? Taxe platite la zi? Utopie! Incompatibilitate totala: apartament, afacere,taxe , in consecinta am vandut apartamentul si mi-am luat o bicicleta. Pentru atat mi-au ajuns banii…si asta asa cu mult noroc, in ultimul moment am gasit totusi pe cineva sa vrea sa mai cumpere aici, ca oricum ma hotarasem sa il dau gratis numai sa scap. Multumesc, edil suprem, am mai mult timp pentru plimbari acum!
Cum visam eu asa mai bine, mi-am luat bicicleta sa ma bucur de natura. Ajung pe malul Muresului si ce sa vezi…de pe bicicleta, din unghiul perfect cam cu vreo 200 de metri inainte de podul construit peste Mures mi se parea asa ca intr-un tot unitar perfect copacii luasera forma stalpilor de la pod…inaltator, divin…toti copacii fara crengi si doar cu cate trei cioturi artistic mutilate. Arta! Multumesc, edil suprem, pentru trecerea intr-o alta dimensiune!
Se inserase, incerc sa merg prin oras dar ma intalnesc cu niste “bezmetici” care nush ce bai aveau ca strigau ceva de schimbarea mentalitatii, colectiv si alte treburi…ma alatur lor pentru ca rezonam intru totul cu ce scandau, dar ce sa vezi… din diferite colturi ale orasului “vrut dar nu putut” o muzica si o veselie cum nu mai auzisem… am inteles imediat ca el, supremul, nu ne voia intristati sau indoliati pentru tragedia de la Colectiv, iar povestile despre schimbare ar fi stricat visul. Multumesc, edil suprem, pentru ca ma vrei mereu vesel si cu aburi de vin fiert in nas!
Refuz sa ma trezesc! E prea frumos! Vreau la Filarmonica! Inca ma vreau a fi cult… in costum, cu “papinat” la gat cum ar zice nepotul meu la papion, dar pe bicicleta ca asa se poarta in orasele “vrute si putute”. Na dracie… in loc de Figaro rula un film din Mauritius cu un un supremulet mai mic care voia sa ne faca in ciuda nush de ce…Derutant vis!!! Eram la Dacia de rula un film? AAA!! La Dacia nu mai este cinematograful tineretii strabunicilor mei ci casa de rugaciune? Ma iertati, orasul n-a comentat, supremul a dat, pastorul fie binecuvantat, nu comentam decizii atat de spirituale! Cum e in vis uneori, poate partea asta cu Filarmonica si filmul, cinematograful si casa de rugaciune, n-am inteles-o dar nici n-o comentez. Multumesc oricum, edil suprem, mi-a placut plimbarea cu bicicleta!
Ma intorc derutat pe acelasi mal iubit dar ciuntit, pe noua mea bicicleta siiiiiiiiii ce sa veziiiiii… NICI URMA DE COJI DE SEMINTE pe jos… copii care trageau la tinta in cine ar fi indraznit sa se mai plimbe pe acolo daramite sa mai stalceasca vreo samanta, cateva femei fugeau ca disperatele si am inteles imediat ca nu la “ Nunta lui Figaro” pentru ca aia de le fugareau alergau mult prea tare pentru a fi aradeni de-ai nosti… nu pricepeam nimic! Jur! Am scapat cumva… dar brusc orasul avea aceleasi cladiri dar alti locuitori si am priceput si asta cand un taliban m-a intampinat cu o pancarta pe care era scris “WELCOME REFUGEES!”… eram refugiat in orasul meu! Acelasi sufleur care imi soptise mai devreme ca Dacia nu mai este cinematograf, mi-a spus in graba acum ca supremul ceruse in Arad mare parte din cota de refugiati repartizata pentru Romania…Multumesc in fuga pentru lipsa cojilor de seminte si M-AM TREZIT INSTANT, asa o trezire din aia direct in picioare langa pat ca si cand un sarpe iti fusese partener de drum pana atunci si tu il crezusei Peter Pann…
M-am trezit din vis, inca cetatean al Aradului, inca platitor cum se poate a taxelor, serios, iubitor de natura si cultur, dar!!! JE NE SUIS FALCA, ever, never and forever!!! Amin!
