Municipiul Arad era, altă dată, locomotiva PDL. Era cel care aducea voturi multe, procente mari. Asta se întâmpla pe vremea când președinte la PDL era Gheorghe Seculici, iar la PSD Arad se dormea liniștit. Rezultatele de duminică ne arată, însă, că asistăm la finalul unei ere, că lucrurile s-au inversat, iar acest lucru se vede cât se poate de clar din procentele obţinute de principalele partide arădene la nivel de municipiu. Practic, rezultatele de pe municipiu au adus victoria PSD la nivel de judeţ, dar şi înfrângerea PDL, care deşi a câştigat în mai multe comune şi oraşe, a fost tras în jos de fieful preşedintelui Gheorghe Falcă, cel care a suferit o nouă înfrângere categorică din partea preşedintelui de la municipiu al PSD, Flavius Măduţa. A doua înfrângere după cea din decembrie 2012, când reprezentantul PSD a închis colegiul Micălaca-Grădişte, obţinând procente de peste 50 la sută, mai mari decât obţinuse Falcă la alegerile locale.
De fapt, campania de la europarlamentare a fost o luptă Gheorghe Falcă – Flavius Măduţa, fiindcă se ştia că municipiul este decisiv în stabilirea scorului pe judeţ. Lupta a fost câştigată de ultimul la o diferenţă de şase procente (26-20), o înfrângere zdrobitoare pentru un baron local cum este considerat, de ani de zile, Gheorghe Falcă. Cei de la PSD Arad au arătat că, de fapt, Falcă nu e un aşa de mare politician pe cum se credea, ci somnul dulce al celor de la PSD şi PNL, din ultimii zece ani, au făcut ca PDL Arad să câştige atât de categoric alegerile din 2004 încoace. După zece ani s-a demonstrat că la mijloc era de fapt lipsa organizării de la celelalte partide (la PNL somnul continuă) şi că, printr-o bună mobilizare, PDL poate fi înfrânt şi la Arad. Victoria celor de la PSD e cu atât mai răsunătoare cu cât ea a fost obţinută împotriva unei maşinării de partid susţinută cu bani publici, cum am văzut de-a lungul acestei campanii, când s-au folosit de către cei de la PDL cantina municipală, baza CET, maşini de la SC TOP şi alte societăţi subordonate CLM, angajaţi de la aceste societăţi, când s-au folosit bani publici pentru a amplasa pancarte electorale anti PSD pe centură. Cu toate acestea, cu toate combinaţiile făcute cu numirile de preşedinti şi vicepreşedinţi în secţiile de votare (există mari semne de întrebare asupra modului în care s-a făcut tragerea la sorţi), cu toate modificările aduse arondării unor străzi la anumite secţii, dar şi schimbarea locaţiilor unor secţii, cu toate aceste manevre, Falcă şi ai lui au suferit o înfrângere usturătoare, în timp ce PSD a obţinut la municipiu cel mai mare scor din istoria partidului, închizând gura taberei PDL din partid, adică acea tabără care de zece ani facilitează victoriile portocaliilor la Arad.
Pentru Gheorghe Falcă urmează o perioadă grea, după ce a pierdut categoric prima lui bătălie electorală în calitate de preşedinte de partid, dovedind că de fapt nu el era locomotiva. Faptul că s-a pierdut Aradul de către PDL este „meritul“ exclusiv al lui Falcă, fiindcă municipiul a tras partidul în jos. Un motiv de analiză serioasă pentru conducerea centrală a partidului, care ar trebui să vadă cum a ajuns PDL Arad să piardă zece procente de când a venit Falcă la conducere. Ar fi cazul ca şi cei de la Bucureşti, de la PDL, să se lămurească o dată ce e cu acest Falcă. Arădenii au realizat deja cu ce personaj avem de-a face, iar rezultatul de duminică este grăitor în acest sens.
Probabil vor urma perioade tulburi atât la PDL Arad, cât și la PNL, care a fost întrecut la municipiu de independentul Mircea Diaconu, un motiv suficient să avem parte de o decapitare în bloc a conducerii nu doar de la municipiu, ci și de la județ. La PSD, deși s-au câştigat alegerile, probabil vom avea parte şi aici de o perioadă mai agitată, în care cei care au lucrat „invers“ în ultimele luni îşi vor primi răsplata.
