Emmanuel Macron, în vârstă de 39 de ani, fără partid şi care nu a mai fost ales în vreo funcţie, reprezentantul centrului, a câştigat alegerile prezidenţiale din Franţa, potrivit exit-pollurilor, şi este noul lider de la Elysee, cu intenţia fermă de a zgudui clivajele tradiţionale, scrie AFP citată de News.ro.
Primit cu o anumită condescendenţă de către politicienii profesionişti din toate taberele, criticat din cauza unei presupuse lipse de claritate a proiectului său, fostul ministru al Economiei al preşedintelui socialist François Hollande (august 2014-2016) şi-a exprimat duminică seara satisfacţia, în discursul pe care l-a susţinut în faţa susţinătorilor săi, că a „schimbat faţa vieţii politice franceze”.
Încă un necunoscut în urmă cu câteva luni, cel care vrea să devină „preşedintele patrioţilor în faţa ameninţării naţionaliştilor” a intrat în campanie fără experienţa de a fi ales, a intrat în plutonul favoriţilor, iar apoi s-a clasat primul în turul întâi, mizând pe „schimbarea softului”.
Favorizat de problemele candidatului dreptei François Fillon – inculpat în urma unui scandal de presupuse angajări familiale fictive -, acest nou venit, care arată ca un ginere ideal, a urcat treptat în sondaje.
Un produs pur al şcolilor de elită franceze, acest fost bancher de afaceri a intrat în politică în 2012, ca şi consilier al preşedintelui Hollande. Din această experienţă în umbra puterii, urmată de doi ani în postul de ministru al Economiei, el a spus că a tras învăţătura majoră a „disfuncţionalităţii” sistemului politic actual.
„Eu cred că Macron a avut intuiţia, tocmai pentru că venea din afara vieţii politice tradiţionale, că partidele de guvernământ şi-au creat propriile slăbiciuni, şi-au pierdut propria activitate, erau, potrivit unei vorbe vechi, obosite, îmbătrânite”, a declarat François Hollande.
Această intuiţie îl împinge pe tânărul ministru să-şi înfiinţeze la începutul lui 2016 mişcarea, En Marche! – sau EM, ca iniţialele sale -, care revendică de-acum aproximativ 260.000 de membri.
După ce a demisionat din Guvern şi şi-a depus candidatura la preşedinţie, Emmanuel Macron a prezentat un program de inspiraţie social-liberală.
ÎNNOIRE
Leitmotivul său: reconcilierea ”libertăţii şi protecţiei”, prin reformarea asigurărilor de şomaj sau propunând măsuri de discriminare pozitivă în favoarea cartierelor aflate în dificultate. Ţinta sa predilectă: clasele medii, pe care le consideră ”uitate” de drepta şi stânga.
Discursul său transpartizan, liberal în termeni de economie şi societate, le place tinerilor de la oraş şi mediilor de afaceri. El seduce clasele populare sau rurale, rezervate faţă de mondializarea pe care o apără.
Critcii săi îl descriu drept un ”iluzionist” plin de ”contradicţii”.
Un orator la mitinguri, acestui amator de belles lettres căruia-i place să citeze poeţi i se reproşează cu regularitate, de către criticii săi, trecutul său de bancher, pe care el şi-l asumă deplin.
”Eu sunt un războinic, un luptător, nu sunt om al regretelor”, a spus el. Astfel, el îşi asumă ”total” faptul că a catalogat colonizarea drept o ”crimă împotriva umanităţii”, o declaraţie care i-au adus furia dreptei şi extremei drepte.
Pe plan internaţional, el a depus eforturi să-şi consolideze statura printr-o deplasare în Liban, la sfârşitul lui ianuarie, şi o întâlnire cu cancelarul german Angela Merkel, la jumătatea lui martie, la Berlin. În Germania, el suscită interes şi simpatie.
În plus, înainte de primul tur de scrutin, el a primit un apel telefonic de la fostul preşedinte american Barack Obama, care a subliniat că a ”apreciat” discuţia, potrivit purtătorului acestuia de cuvânt, fără însă să-l susţină în mod oficial.
Spre deosebire de contracandidaţii săi, el şi-a afişat viaţa privată şi a făcut campanie împreună cu soţia sa Brigitte, fosta sa profesoară de franceză, cu 24 de ani de mai în vârstă ca el.
Sursa: digi24.ro
