Adolescența este momentul în care mii de copii din România află că sărăcia și grijile pentru ziua de mâine se transmit de la o generație la alta. Și asta din cauza faptului că șansa lor la educație, singura posibilitate de a-și construi un trai mai bun decât al părinților și bunicilor, se încheie cu cele opt clase absolvite în satul natal. Iar statisticile sunt îngrijorătoare. Doi copii din zece nu reușesc să termine liceul.
În satele din cel mai sărac județ al României, Vaslui, sunt mulţi oameni care recunosc că nu au trecut niciodată pragul unei școli. Nu știu să citească sau să socotească, iar puținii bani pe care îi câștigă abia le asigură supraviețuirea.
O femeie curăţă cu sapa iarba de pe marginea unui şanţ. Nu ştie cât poate cumpăra cu 20 de lei. „Nu știu! Cât vrea să-mi dea! Mă amăgește cum vrea. Sunt prostuță, prostuță. Că nicio clasă nu am. Și trenul are două, dar eu nu am deloc”, spune femeia.
Umorul amar a rămas singura consolare. Nici copiii lor nu au făcut prea multă şcoală. După opt clase, mulţi au renunţat.
Învățământul obligatoriu în România este de 10 clase, dar statisticile naționale arată că 17% dintre copii renunță la studii după absolvirea gimnaziului. Cei mai mulți dintre ei sunt din mediul rural, iar ceea ce învață la școlile din sate îi ajută cu greu să se descurce în viață.
Roxana Breazu abia a terminat clasa a opta. Pentru că a avut note bune s-a înscris la liceu, dar ştie că părinţii nu vor reuşi să o ţină la oraş. Care este alternativa?
„Să mă duc cu munca la câmp, că altceva de făcut aici nu este. Îmi place școala, pentru că fără ea nu se poate să-ți faci un viitor. Cred că mulți din sat se duc cu ziua, dar eu vreau să fiu altfel”, spune fata.
„Venitul e puțin. E de șase milioane, șapte, cu tot cu alocație. Nu ar mai rămâne pentru ceilalți copii nimic, niciun leuț. Pentru că trebuie să-i dăm ei, dacă o dăm mai departe”, spune şi Diana Breazu, mama Roxanei.
Copiii devin la fel de apăsați de griji ca părinţii lor.
„Foarte mulți dintre elevi, cred că jumătate sau mai bine de jumătate, renunță la acest vis de a merge mai departe la un liceu”, spune Andreea Bocancea, directorul școlii din Oșești.
Oana Hobincă, reprezentant al Fundației World Vision, spune că „poziționarea comunității la o oarecare depărtare față de orașele cheie ale județului face ca frecventarea cursurilor unui liceu să devină aproape imposibilă”.
Cheltuielile cu drumul, cazarea la cămin și rechizitele ajung la aproape 500 de lei pe lună. O mică avere pentru familiile sărmane.
„Am nouă copii și nu au făcut mai mult de opt clase. Nu (i-am trimis la liceu, n.r.), că nu am avut ajutor social”, spune o altă femeie, Maria Moroșanu.
„Eu aș vrea să merg la școală, nu să stau în sat. Fără o școală nu poți să te angajezi”, spune fiica Mariei, Mihaela.
Doar doi ani după absolvirea gimnaziului copiii care nu s-au înscris la liceu mai au șanse să fie integrați în învățământul la zi. Apoi, singura opțiune sunt cursurile la seral.
Sursa: digi24.ro
