Stabilită de mulţi ani în Statele Unite, unde antrenează în jur de 50 de sportive, fosta mare campioană a gimnasticii artistice româneşti şi mondiale, arădeanca Emilia Eberle, s-a întors acasă!
Deocamdată doar pentru câteva zile, dar „Trudi” – cum îi spun toţi apropiaţii – are în plan ca în următorii doi ani să revină definitiv la Arad, unde s-ar putea ocupa de micile gimnaste ale CSM-ului. În scurta sa vizită în oraşul natal, Emilia Eberle nu putea rata, astăzi, sediul CS Municipal Arad, cel care îi este ca şi o a două casă.
Primită cu căldură de directorul CSM, Lucia Mihalache şi de antrenorul secţiei de gimnastică artistică, Ciprian Hegyi, fosta dublă medaliată cu argint la Jocurile Olimpice de la Moscova, din 1980, ne-a acordat un interviu în care, cu o deschidere şi o pasiune incredibilă, este hotărâtă să pună umărul, în viitorul apropiat, la bunul mers al gimnasticii arădene şi româneşti.
– Doamna Eberle, cu ce ocazie la Arad şi ce sentimente vă încearcă?
– Am venit, ca de altfel în fiecare an, în vizită acasă. Mi-a fost foarte dor de Arad, de Clubul Sportiv Municipal, de oamenii de aici, care practic sunt pentru mine ca şi o a doua familie. Când mă întorc acasă, întodeauna vin aici, unde ştiu că sunt apreciată. Nu voi uita niciodată de unde am plecat şi unde m-am format ca sportivă şi om.
– Ce planuri aveţi legate de CSM Arad şi de gimnastica artstică românească?
– Vreau să mă retrag la pensie în Arad, dar poate şi mai repede, am în plan ca în următorii doi ani să revin acasă definitiv. Mă trage inima aici şi sper să putem face ceva împreună cu clubul meu de suflet, CSM Arad, unde am văzut deschidere, fete frumoase şi talentate, antrenori buni şi o conducere deschisă spre performanţă. Mi-ar place să avem, până revin cu totul în ţară, o colaborare strânsă şi eventual un schimb de experienţă cu sportivele de la Arad, la fel cum am făcut cu cele din Suedia. Am putea să facem o excursie la Arad, să stăm aici 10 zile, chiar două săptămâni, pentru că ştiu că avem condiţii.
– Avem, în Arad, o sală ce vă poartă numele, dar şi o competiţie intitulată „Emilia Eberle”. Ce înseamnă toate astea pentru dumneavoastră?
– Mă simt deosebit de onorată şi emoţionată când văd că Aradul şi mai ales clubul mă respectă şi nu a uitat de mine. O dovadă mai mare de iubire şi preţuire nu cred că există. Chiar mi-au dat lacrimile când am aflat că se organizează şi o competiţie ce îmi poartă numele. Am vrut să vin atunci acasă, pentru a fi alături de gimnaste, dar aveam deja cumpărate biletele de avion pentru săptămâna imediat următoare. Faptul că sunt apreciată la mine acasă înseamnă mai mult ca medalia mondială de aur sau medaliile olimpice, asta înseamnă totul pentru mine!
– Câte sportive pregătiţi în SUA şi la ce nivel se află acum gimnastica artistică?
– Sunt antrenoare la mai multe săli şi pregătesc în jur de 50 de copii, pot spune că gimnastica artistică mondială se află acum la un nivel foarte înalt, s-a dezvoltat foarte mult. Sper ca România să aibă din nou, în următorii ani, rezultate bune, pentru că talent există. Nu am mai reuşit să urmăresc atât de mult gimnastele române, le-am văzut pe Cătălina Ponor şi Larisa Iordache la competiţiile majore şi chiar mi-au plăcut, sperăm să vină din spate şi alte sportive valoroase.
– După revenirea acasă, v-aţi gândit să şi antrenaţi aici sau să colaboraţi în vreun fel cu CSM Arad?
– Sigur că da, voi ajuta cât pot şi cât mă pricep, dacă mi se va solicita sprijinul. Nu voi putea să stau deoparte sau să mă despart definitiv de gimnastică, iubesc prea mult sportul ăsta. Mi-ar plăcea să colaborez cu antrenorii tineri de la CSM, pe care îi cunosc şi ştiu că sunt foarte buni şi ambiţioşi. Cred că am face o treabă bună împreună.
– În final, dacă aveţi un mesaj pentru iubitorii sportului arădean?
– Le mulţumesc tuturor că îşi aduc aminte de mine şi că sunt apreciată, înseamnă enorm. Le promit că dacă revin definitiv acasă, voi încerca să fac o treabă bună cu copiii, pentru a avea un viitor frumos în gimnastică. Am văzut multe fetiţe faine şi talentate aici, de abia aştept să le văd iar la sală, urmează să trec astăzi sau mâine pe acolo, pentru a le admira.
