Ca la țară, un prieten mă sună să-mi spună că a pierdut buletinul, a depus actele pentru unul nou și a trecut o lună și jumătate, sictir. Cică trebuie să vină sectoristul să-l identifice, și apoi, după aprobare, se pun pe făcut buletinul. Stau și mă gândesc, cum dracu? Sectoristul a crescut cu băiatul ăsta, l-a urmărit de când se juca cu nisip în fața casei, mergeau împreună la aceeași cișmea și acu l-a recunoscut?. ”Da, el este!”. Partea mai grea pentru sectorist nu este identificarea individului ci completarea unei simple adrese, prin care să-și expună toate motivele pentru care este convins că el e individul.
”Da, e caucazian, e brunet, e înalt, cât mine, și l-am identificat, că acum câțiva ani mi-a luat un nintendo și nu l-am mai văzut. Da, sigur e el!” Câtă hârțogărie, agentul lucrează de noapte și nu poate să completeze actele oficiale, e surmenat, toată noaptea aleargă după infractori. Am ajuns ca infractorii să facă suta de metri aproape de Husayn Bolt, o idee bună pentru viitori atleți la Olimpiadă.
Și norocul bietului om este să aștepte tura de zi, de la poliție, atunci desfătare, toți se uită pe reluările filmelor siropoase, trebuie să învețe și ei cum se fac anchete, și poate între timp eroul nostru sectorist își va putea completa cu creion chimic adresa, care evident va trebui trimisă în suport electronic către instituțiile îndreptățite de a-i elibera unui amărât de cetățean român un nou buletin de identitate, fără de care nu putea ieși din comunitate.
