În procesiunea Duminicii Floriilor ne asociem mulțimii ucenicilor care, în bucurie sărbătorească, îl însoțesc pe Domnul în intrarea Sa în Ierusalim. Asemenea lor îl lăudăm pe Domnul cu glas tare pentru toate faptele minunate pe care le-am văzut. În Evanghelia lui Luca povestirea venirii mulțimii în apropiere de Ierusalim este alcătuită în parte întocmai după modelul ritului încoronării cu care, conform primei Cărți a Regilor, Solomon a fost învestit ca urmaș al regalității lui David (cf. 1Regi 1,33-35). Astfel procesiunea Floriilor este și o procesiune a lui Hristos Împărat: noi mărturisim regalitatea lui Iisus Hristos, îl recunoaștem pe Iisus ca Fiul lui David, adevăratul Solomon – Împărat al păcii și al dreptății. A-L recunoaște ca Împărat înseamnă: a-L accepta ca pe Acela care ne arată calea, în care ne încredem și pe care îl urmăm. Înseamnă a accepta zi de zi cuvântul Său ca criteriu valid pentru viața noastră. Înseamnă a vedea în El autoritatea căreia ne supunem. Ne supunem Lui, deoarece autoritatea Sa este autoritatea adevărului.
Ne apropiem de Săptămâna Mare, o perioadă de reflecție sufletească pentru fiecare dintre noi. Ne va face bine să ne punem numai o întrebare: Cine sunt eu? Cine sunt eu, în fața Domnului meu? Cine sunt eu, în fața lui Iisus Hristos care intră în sărbătoare în Ierusalim? Sunt capabil să exprim bucuria mea, să-L slăvesc? Sau mă depărtez? Cine sunt eu, în fața lui Iisus care pătimește? Auzim atâtea nume în Evanghelie, atâtea nume. Grupul de conducători, unii slujitori, unii farisei, unii învățători ai Legii, care au hotărât să-L ucidă. Așteptau prilejul să-L prindă. Sunt eu ca unul dintre ei?
Auzim și un alt nume: Iuda. 30 de monede. Sunt eu ca Iuda? Auzim și alte nume: ucenicii care nu înțelegeau nimic, care adormeau în timp ce Domnul suferea. Viața mea este adormită? Sau sunt ca ucenicii, care nu înțelegeau ce însemna a-L trăda pe Iisus? Ca ucenicul celălalt care voia să rezolve totul cu sabia: sunt eu ca ei? Sunt eu ca Iuda, care se preface că iubește și-L sărută pe Învățător pentru a-L da în mâna lor, pentru a-L trăda? Sunt eu trădător? Sunt eu trădător al lui Iisus ? Sunt eu ca acei conducători care în grabă fac procesul și caută martori falși: sunt eu ca ei? Și când fac aceste lucruri, dacă le fac, cred eu că prin aceasta salvez poporul?
Sunt eu ca Pilat? Când văd că situația este dificilă, îmi spăl mâinile și nu știu să asum responsabilitatea mea și las să fie condamnate – sau condamn eu – persoanele? Sunt eu ca mulțimea aceea care nu știa bine dacă era într-o reuniune religioasă, într-un proces sau într-un circ, și-l alege pe Baraba? Pentru ei este același lucru: era mai distractiv, pentru a-L umili pe Iisus.
Sunt eu ca soldații care-L lovesc pe Domnul, îl scuipă, îl insultă, se distrează cu umilirea Domnului? Sunt eu ca Simon din Cirene care se întorcea de la muncă, obosit, dar a avut bunăvoința de a-L ajuta pe Domnul să poarte crucea? Sunt eu ca aceia care treceau prin fața Crucii și își băteau joc de Iisus: „Era atât de curajos! Să coboare de pe cruce, și noi vom crede în El!”.
Sunt eu ca acele femei curajoase și ca Maica lui Iisus, care erau acolo, sufereau în tăcere? Sunt eu ca Iosif, ucenicul ascuns, care poartă trupul lui Iisus cu iubire pentru a-L înmormânta? Sunt eu precum cele două Marii care rămân în fața mormântului plângând, rugându-se?
Sunt eu ca acei conducători care în ziua următoare au mers la Pilat pentru a spune: „Vezi că acesta spunea că va învia. Să nu vină o altă înșelăciune!”, și blochează viața, blochează mormântul pentru a apăra învățătura lor mincinoasă, pentru ca viața să nu vină afară? Unde este inima mea? Cu care dintre aceste persoane mă asemăn? Fie ca această întrebare să ne însoțească toată săptămâna cea sfântă. Să avem mereu prezente două lucruri. Mai întâi: Iisus Hristos respectă libertatea noastră. Al doilea: Iisus Hristos așteaptă disponibilitatea noastră la căință și la convertire, El este bogat în milostivire și iertare. Chiar dacă în Biserică nu lipsesc creștinii „trădători” și nedemni, este de datoria fiecăruia dintre noi să contrabalansăm răul făcut de ei prin mărturia noastră clară despre Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru.
Arhim. Teofan Mada
