Iată că emulația pornită de societatea civilă în jurul reabilitări Teatrului Vechi a reușit să reizbucnească și în viața politică. În ultimele zile, consilierii municipali ai opoziției locale au propus soluții concrete pentru cumpărarea clădirii, înainte ca aceasta să fie ajutată să se prăbușească.
Dar ce s-a întâmplat din luna martie, când într-o ședință a Consiliului Municipal, consilierii liberali au lipsit pentru ca amendamentul pentru achiziționarea edificiului să nu poată fi votat?
Grupul de inițiativă civilă a trebuit să caute și să inventeze alte soluții, încercând să creeze o masă critică suficientă pentru a obliga autoritățile să intervină. Astfel, au fost publicate apeluri și comentarii în presa scrisă și vizuală din Arad, București, Iași, Constanța și Cluj și au fost contactate numeroase instituții naționale oficiale și civile. De peste tot am primit… încurajări. Doar că aceste susțineri platonice s-au adunat într-un torent care a repus Teatrul Vechi și pe agenda politică. Pe de altă parte, însă, același Grup de inițiativă a încercat să mobilizeze și publicul prin strângerea de semnături, prin promisiunile unor instituții de spectacole din Arad și din Țară de a da reprezentații pro bono și prin organizarea unei licitații de cărți și opere de artă în beneficiul proiectului. Din păcate, criza sanitară a întârziat licitația – care oricum se va ține. Și se va ține nu atât pentru a aduna suma necesară cumpărării, cât pentru a demonstra că arădenii doresc cu adevărat să salveze acest jalon al devenirii naționale, unde se va crea un centru cultural puternic în Arad. De asemenea, îndemnul de genul „Dați un leu pentru Ateneu”, chiar dacă nu a adus sume mari, a motivat de asemenea dorința arădenilor. Pandemia și criza politică n-au încetinit numai aceste manevre la vedere, ci au amânat sau chiar au desființat angajamente ce păreau că vor duce la bun sfârșit cauza, unii dintre partenerii de discuție nemaifiind în pozițiile în care au fost abordați, alții rămânând în stand by până se vor limpezi apele în cutremurul politic.
Totuși, chiar și în aceste condiții excepționale, au apărut surse pentru achiziționarea imobilului. Pe de o parte, bani pe care opoziția i-a identificat prin suplimentarea veniturilor bugetului local și prin relocarea unor sume din propuneri mai puțin importante, pe de altă parte, din faptul că „AFCN (Administrația Fondului Cultural Național) alocă 15 milioane de lei în prima sesiune de finanțare pe 2022 a proiectelor culturale”. Și nu în ultimul rând, din fondurile europene, pe baza unor proiecte pertinente. Ca să nu mai vorbim despre sumele întotdeauna rămase necheltuite din execuția bugetară anuală.
În momentul acesta, dosarul TEATRUL VECHI a devenit câmp de bătaie politic. Societatea civilă n-a încetat în tot acest timp să amintească decidenților de importanța valorilor care au dat prestigiu Aradului, multe dispărând din ignoranță, interese oculte și indiferență. Noi nu dorim nici o recunoaștere pentru noi după ce acest jalon al culturii va deveni ce a fost și mai mult decât atât. Vom aplauda decidenții care vor reuși să realizeze pentru ceea ce am militat noi, indiferent cine va izbuti pasul decisiv. Noi nu am făcut decât să scoatem din adormire acest subiect pentru ca Teatrul Vechi să nu aibă soarta atâtor simboluri dispărute. Vom continua conștientizarea opiniei publice și a administrației și vom aplauda – sperăm că în curând – revenirea Teatrului Vechi în patrimoniul local, indiferent de cine va revendica succesul și va tăia panglica.
Lupta pentru Teatrul Vechi a scos în evidență cine iubește cu adevărat cultura și Aradul și cine găsește mereu argumente pentru a găsi veșnicele scuze pentru pierderea, rând pe rând, a simbolurilor emblematice locale și naționale. Deocamdată, acțiunea continuă.
În numele Comitetului de inițiativă, Gheorghe SCHWARTZ
