România anului 2021.
O țară sătulă de numere de morți zilnice, de carantină, de speranțe înșelate, de teorii ale conspirației ori pro ori contra măsurilor luate, care se luptă să își găsească o direcție în care să se concentreze după un an de stagnare – iar Guvernul pare că a găsit, din nou, țapul ispășitor perfect: sectorul bugetar.
Aceasta este suprafața, însă. Guvernul nu oferă țării o soluție, ci un vinovat. Problema de fond nu este cea a cifrelor, ci cea a marelui flagel al omenirii secolului XXI, polarizarea.
Începând de la marele arbitru al lumii libere, SUA, și până la cea mai mică formă de democrație din Insulele Chagos, polarizarea oricărui subiect din cotidian a atins cote înfricoșătoare, iar echilibrul sau noblețea dialogului ori discursului a dispărut cu desăvârșire. De fiece dată când apare un nou subiect, taberele se vor fi format înainte ca știrea să fie completă, iar hoarde de apologeți ori contestatari se vor fi aruncat pe halca aburindă de carne a știrii celei noi, ca în mod invariabil să se sfâșie unii pe alții asupra subiectului. Contează oare dacă acea temă îi afectează pe combatanți? Nu. Contează dacă acei combatanți au cunoștințe minime asupra subiectului? Nu. Contează oare dacă intervenția lor face bine sau rău? Nu.
Combatantul merge liniștit la culcare, punând cu satisfacție capul pe pernă după o zi plină de comentat pe rețelele sociale, știind că undeva, dacă nu numai pentru familie și vecini, opinia sa va fi contestată de vreun alt comentator, ivindu-se astfel șansa unui conflict în care el să strălucească.
Exact la acest fenomen asistăm și în scena politică românească. Nu am nici o apartenență ori afinitate politică și departe ideea de mine de a mă considera un fin analist politic, însă realitățile sunt la îndemâna tuturor celor ce vor să le apuce fără a se ascunde. Observăm iată că după toxica epocă Dragnea, această victorioasă coaliție de guvernământ își asumă cu succes continuarea politicii duse de PSD, schimbând doar obiectul atenției sale. Dacă PSD-ul s-a concentrat pe o susținere a prezentului țării amanetând viitorul, iată că PNL-USR-UDMR se concentrează pe o susținere a unui ipotetic viitor idilic, în care mielul și lupul vor paște împreună. Când se va întâmpla aceasta? Exact după ce Nicușor Dan va fi dat drumul la apă caldă în București, fapt pentru care o acuza pe Firea în campanie; după ce PNL-ul va înceta să își numească abuziv băloșii clienți de partid în funcții publice, fapt pentru care acuza PSD-ul în campanie; după ce Clotilde își va strânge gunoiul din Sectorul 1, fapt pentru care îl acuza pe Tudorache în campanie; iar lista poate continua și cu Timișoara, unde actualul primar USR găsește drept justificare la orice neajuns fosta administrație PNL, cu care aparent se înțeleg de minune, acestea fiind printre cele mai notabile așteptări. Să nu fiu greșit înțeles, PSD-ul nu face excepție de la regulile de mai sus. Acum, ei sunt pe margine și privesc surâzători cum Coaliția își dă palme singură. Din curentul anti-Dragnea s-a născut energia unei schimbări, care poate ar fi avut vreo șansă dacă nu ar fi fost acaparată. PNL-ul a sesizat vântul schimbării și a fugit degrabă la fierar ca să îi ascută dinții, iar când societatea civilă s-a strâns în stradă la București, cine-i aștepta? PNL, cu năframă în cap, îmbrăcat în alb ca o fecioară a politicii românești, proclamându-și virginitatea alături de sora mai mică USR, fată versată și stilată, venită din străinătate după câțiva ani umbroși…dar cine mai numără? Important e că ne-am urcat cu toții, proști entuziaști (eu nu fac excepție) în căruța pioasei drepte românești, cu noi nimerindu-se naiba știe cum și UDMR-ul, adolescenta de 46 de ani care se logodește cu fiecare administrație dar nu se căsătorește cu nici una.
În toată această harababură, în care toată lumea se luptă cu toată lumea, strălucitele minți de la guvernare au găsit vinovatul. Cel mai ticălos, cel mai hoț, cel mai leneș, gaura neagră a civilizației românești: bugetarul. Și, cu același entuziasm proletar cu care PSD a lovit cu secera în sectorul privat, Guvernul coaliției a apucat ciocanul pentru a-l trânti victorios în capul sectorului bugetar. Iar românii, demnă masă de manevră, împărțiți în pro-bugetari și anti-bugetari, au preluat deja tăvălugul, rostogolindu-l prin toată societatea. E adevărat că mereu s-au făcut matrapazlâcuri cu posturile de la stat, însă acum Guvernul, în loc să identifice anomaliile și să le redreseze, ia o strălucită decizie de a îngheța toate creșterile salariale, de a plafona sporurile sau normele de hrană dând drept exemplu, cu o desăvârșită ipocrizie, salariile unor obscuri directorași, inspectorași sau alți băiețași, a căror singură vină e că…au fost numiți de PSD, și nu de PNL, iar ringul trebuie curățat înainte ca noua nomenclatură să preia frâiele.
Ce uită acest luminat Guvern e faptul că o mare pondere din acești bugetari au salarii în medie de 2500 de lei, la care se adaugă poate un spor de 15 % pentru diferite condiții de muncă împreună cu o normă de hrană de aproximativ 320 de lei. Ei, tocmai pe acești nenorociți i-a lovit statul în entuziasmul său de a-și dovedi virilitatea politică. De aici vor veni banii pentru salvarea României, de aici va stoarce Guvernul laptele și mierea promisă.
O singură categorie are de pierdut în mod constant, indiferent de direcția în care se lovește: clasa de mijloc, acei bieți nenorociți care câștigă prea puțin pentru a dormi liniștiți de la un salariu la altul, însă câștigă prea mult pentru a intra la scutiri de impozite sau alte forme de ajutor social. Aceștia sunt cei care înoată precum un câine, doar cu botul ieșind din apă și orice pală cât de mică de vânt îi va înneca. Scutirile de impozit sunt ori pentru cei prea săraci, ori pentru cei prea bogați. Banii de la stat sunt ori pentru cei prea săraci, ori pentru cei prea bogați. Iar omul din mijloc, fie el bugetar sau angajat în sectorul privat, este blestemat să facă în continuare această morbidă echilibristică între timp, sănătate și bani.
Între timp, dacă PNL-ul tot s-a apucat de doctrine socialiste, PSD-ului nu-i rămâne nimic de făcut decât să învețe a guverna liberal. Tăvălugul își va urma în mod invariabil cursul, indiferent cine-l mânuiește. Până la noi schimbări… Trăiască Bolșevismul Capitalist Român!
