Cand un parinte isi bate copilul, multa lume din jur sare sa il judece. Unii isi exprima in fata, altii in spate, revolta. Cum se poate? Cum sa dai nastere copilului, sa il iubesti, sa il ingrijesti cu asa mare devotament si sa ajungi in punctul de a-l lovi si nu doar o singura data? Pentru cei din jur care fie nu au copii, fie nu au trait niciodata asemenea situatii, este de neconceput. Nu este nimeni de judecat sau de analizat. Cine este fara de pacat sa ridice primul piatra. Experienta de a fi parinte nu este una usoara, mai ales daca iti propui sa faci treaba buna cu si din copilul tau.
Aici intervine conflictul si drama din inima unui parinte care desi isi iubeste mult copilul, recurge la a-l lovi din cand in cand.
Daca esti un asemenea parinte, dar nu consideri ca e ceva in neregula cu metoda ta de a-ti creste copilul si cu cate o bataita “rupta din Rai”, atunci articolul acesta nu este pentru tine.
Daca insa te surprinzi ca te ia valul furiei inaintea ratiunii si dupa ce iti altoiesti copilul esti sufocat de neputinta, tristete, durere, vinovatie, inseamna ca esti la fel ca multi parinti care trec prin situatii similare.
Tu stii ca nu ai nevoie nici de sfaturi suplimentare, nici de lupi moralisti care sa iti scoata in evidenta ca nu e bine, nu e frumos.
Tu stii ce e in inima ta cand vezi lacrimile copilului care tocmai a fost batut de tine. Acea privire… care fie este de vinovatie, ca iar a gresit ceva si te-a suparat, fie este plina de repros la adresa ta si care pare a spune “parca spuneai ca ma iubesti… de ce m-ai mai nascut daca imi lovesti corpul si ma doare? Eu nu inteleg de ce ma bati.”.
Sursa: antena3.ro
