Deşi implică multe riscuri, schimbarea poate benefică, dar doar atunci când este făcută cu tact şi nu ne aduce anumite prejudicii.
„Mulţi oameni rămân adesea prinşi în modele de viaţă perturbatoare, deoarece, din diferite motive, au ales „supravieţuirea în detrimentul schimbării”. Atunci când o persoană trece printr-o traumă sau o situaţie stresantă în copilărie (0-3 ani), ea rămâne uneori blocată în modele „nesănătoase” pentru a „supravieţui”. Acestea sunt tipare comportamentale generate în situaţii toxice”, spune psihoterapeutul Anca Kosina.
De-a lungul vieţii, aceste modele nu duc la o evoluţie, declanşarea lor continuă numai datorită fricii sau durerii activată, conştient sau nu, de amintiri vechi. „În timp, se instalează o teamă de schimbare, deoarece persoana se simte securizată de faptul că „ştie cum să reacţioneze la acel tip de traumă” şi îi este frică de alt tip de emoţii sau atitudini noi.
Ideea că ”trebuia să fiu aşa ca să supravieţuiesc diferitelor situaţii grele” poate aduce alinare pe moment, dar pe termen lung poate duce la un blocaj. Menţinându-se în aceste coordonate, persoana respectivă nu-şi mai dezvoltă alte abilităţi de comunicare, de relaţionare, nu se deschide afectiv”, subliniază psihoterapeutul.
Schimbarea va fi percepută ca având un anumit potenţial de „risc”, pe care nu este dispusă să şi-l asume. „Există şi cazuri în care teama de schimbare are la bază diferite mesaje critice pe care o persoană le poartă cu ea din trecut, exprimate de părinţi, bunici, profesori: „Tu niciodată nu vei fi în stare să…”, „Nu ai cum să…”, „Semeni cu”…, mesaje ce scad stima de sine şi condiţionează un anumit comportament sau un anumit eşec. Un mediu poate fi perceput ca sigur, pentru că este „stabil”, dar asta nu înseamnă că este susţinător .
„Supravieţuirea” este însă numai un stadiu bazal, oamenii nu rămân la nivelul bebeluşului ale cărui nevoi principale sunt numai de somn şi hrană.
Sursa: descopera.ro
