Recordul de viteză pentru un tren de călători aparţine japonezilor: 603 km/h.
În momentul de faţă, cu greu ne putem imagina cum ar fi arătat transporturile fără existenţa căilor ferate. Cu ajutorul trenurilor putem parcurge cele mai interesante excursii, dar tot cu ajutorul acestora transportăm marfă dintr-un capăt în celălalt al Globului.
Deşi multă lume ar crede că transporturile pe cale ferată au o istorie recentă, nu este, însă, tocmai aşa, deoarece povestea lor a început cu mult mai devreme de inventarea primelor locomotive. Totul a început, de fapt, acum mai bine de 2500 de ani, în Grecia Antică, odată cu dezvoltarea unor căi speciale, trasate pe mijlocul drumurilor, pentru a uşura povara animalelor care tractau mărfurilor. Cea mai veche cale de acest tip, descoperită până acum, se numeşte „Diolkos”, se află în Istmul Corintului şi datează din secolul VII î.Hr. Odată cu căderea Imperiului Roman de Apus, în secolul al V-lea, aceste rute de transport nu au mai fost folosite.
Se presupune că primele vagonete au fost inventate de către germani, în secolul al XVI-lea, pentru a facilita transportul minereurilor extrase din galeriile subterane. Aceste mijloace de locomoţie erau tractate pe şine de lemn, însă, în jurul anului 1600, în Anglia, încep să fie utilizate pentru transport căi ferate, a căror formă este mult mai apropiată de cea pe care o cunoaştem astăzi cu toţii. În anul 1774, inginerul scoţian James Watt inventează primul motor cu aburi. De-abia în 1804, invenţia sa este folosită pentru a transporta mărfuri pe cale ferată. Iniţiativa i-a aparţinut unui alt inginer, Matthew Murray, cunoscut pentru faptul că a dat lumii prima locomotivă cu aburi.
Transporturile pe cale ferată au început să fie folosite în scop comercial începând cu anii 1820, tot în zona britanică. Inventatorul englez George Stephenson este cel care a iniţiat, la acea vreme, o adevărată competiţie în rândul antreprenorilor din industria metalurgică. Bineînţeles, el a fost câştigătorul acestei întreceri, deoarece dezvoltase cel mai eficient mijloc de transport de până atunci – locomotiva cu aburi „Rocket”. În foarte scurt timp, maşinile de acest tip au ajuns pe continentul american, unde au fost folosite, într-o primă fază, pentru a ajuta la „civilizarea” aşa-numitului „Vest Sălbatic”.
O etapă foarte importantă în istoria trenurilor a fost cea a folosirii locomotivelor cu motoare Diesel. Acestea au fost utilizate pe scară largă după cel de-Al Doilea Război Mondial, deşi mecanismul lor de funcţionare fusese inventat încă de la începutul secolului al XX-lea. Până la începutul anilor ’70, locomotivele diesel şi cele electrice le-au înlocuit aproape complet pe cele care funcţionau cu ajutorul motoarelor cu aburi.
Industria feroviară s-a dezvoltat atât de mult în ultima perioadă, încât astăzi există trenuri care circulă în mod regulat viteze de peste 300 de km/h. Ţări precum Franţa, Germania, Japonia, China sau Spania şi-au dezvoltat infrastructura în aşa fel încât să poată beneficia de performanţele unor astfel de trenuri. În momentul de faţă, recordul pentru cea mai mare viteză atinsă de un tren de călători aparţine modelului L0, construit de Compania Feroviară Centrală din Japonia. Pe data de 21 aprilie 2015, vehiculul propulsat cu ajutorul levitaţiei magnetice a atins viteza de 603 km/h.
Sursa: descopera.ro
