Dacă o vezi pe Tania Popa pe scenă, rămâi cu impresia că actoria este pasiunea vieții ei. N-ai bănui că altceva își dorea să facă în viață și că a ajuns în teatru dintr-o întâmplare. Cum n-ai bănui că a fost pe punctul de a renunța la teatru, în urma unei întâmplări.
„La mine în viață este un accident meseria asta. Eu nu am vrut să fac actorie niciodată, am dat la Actorie pentru că mi s-a părut că am mai puțin de învățat la admitere. Aveam 17 ani, am dat la Chișinău admitere, în 90. La examen a venit din România Florin Zamfirescu. A fost primul schimb de studenți, podul de flori, nebunia aceea de după Revoluție…. El a venit, a asistat la examen și, la sfârșit, a făcut o selecție de 15 studenți, pe care i-au trimis cu trenul în România. Asta a fost tot”, și-a început Tania Popa povestea.
Designul vestimentar, pasiunea ei
Tania Popa e pasionată de confecționarea hainelor și ar fi vrut cu ardoare să studieze designul vestimentar. A fost însă nevoită să se reorienteze. „Am vrut design, dar era departe, ai mei nu mă susțineau, trebuiau bani, am abandonat ideea. Am zis: bun, pot să fac Filologie, rusă, eram extraordinar de bună, cu olimpiade luate, dar mi s-a părut că tot trebuie să mă mai pregătesc, să mai învăț… În schimb, la Actorie, m-am uitat: trei poezii, o povestire, după aceea, nu știu ce examen de improvizație, unde nu trebuia să învăț nimic. Mai erau istorie și română, dar dacă dădeai prima, materia de bază, actoria, și luai notă mare, și dacă terminai școala cu medalie, cum am terminat eu, pentru că am terminat cu 5 (n.r. – nota maximă) pe linie, am avut un singur 4, la noi așa era, nu mai dădeai nici un examen. Am intrat ca în brânză, mi s-a părut foarte ușor, și așa m-am trezit aici. Am început din anul 2 să joc și am intrat în tăvălugul acesta, dar nu e pasiunea vieții mele, să ne înțelegem. Pasiunea vieții mele este designul vestimentar, să fac haine, să le execut, să construiesc, să fac cap coadă tot, de la a la z”, ne-a explicat actrița.
A furat meserie de la monștrii sacri
Pe lângă experiența acumulată de-a lungul anilor, artista și-a îmbunătățit actul artistic furând trucuri și alte mici secrete de la regretați mari actori. „Prind foarte repede, mă plictisesc repede, nu stăm să repetăm, hai să jucăm! Am învățat enorm de la geniile care vor rămâne pentru totdeauna pe buzele oamenilor și mă refer la Dinică, Moraru, Beligan, Albulescu. Pot să mă consider o norocoasă că am jucat cu toți acești monștri sacri. Și de la ei am cam învățat”, a recunoscut actrița.
«Mi-am pus mâna la loc în timpul spectacolului!»
Pe Tania Popa nu o poate ține nimic departe de public, nici măcar accidentele! „Am rămas pe viață fără o aripă, ca să zic așa, pentru că într-una din reprezentațiile piesei «Sinucigașul», când jucam încă la sala Amfiteatru, am căzut de pe scenă. Era destul de înaltă, am căzut pe spate și în cădere am vrut să mă agăț cu mâna de scenă și mi-am dat-o peste cap. Nu am făcut pauza de-o lună pe care mi-au recomandat-o doctorii, am muncit în continuare. Și de atunci asta este, îmi iese mâna din umăr, mi-a ieșit în câteva spectacole, e stânga din fericire. Mi-am pus mâna la loc în timpul spectacolului, dar odată nu am putut, am oprit spectacolul. Am vrut să mă operez, dar nu mi-a garantat nimeni că se rezolvă”, ne-a povestit Tania.
Sursa: libertatea.ro
