Daniela Dodean, emblemă de performanţă a sportului arădean, îşi petrece Crăciunul acasă, aşa cum îi place, alături de familie şi cei dragi. Nu puteam rata ocazia de a-i răpi un nou interviu Danei, care ni se prezintă exact aşa cum este ea.
– Să începem cu partea strict sportivă. A fost un an dificil pentru tine, cu probleme medicale, dar cu toate astea ai încheiat cu bine 2014.
– Da, a fost un an destul de încărcat, în care am reuşit să obţin rezultate foarte bune la clubul meu din Austria, unde am câştigat campionatul şi Cupa Europeană. Cu greu şi dureri la genunchi am reuşit să termin sezonul, sunt mulţumită de ce am realizat la club dar şi la naţională, unde am ocupat locul 5 cu echipa la Mondialele din Japonia.
– Chiar dacă puteai să te operezi mai devreme, ai strâns din dinţi şi ai demonstrat caracter.
– Am aşteptat momentul să se termine sezonul, pentru a face a doua operaţie la genunchiul drept. În vacanţa de vară am fost în recuperare, după care am primit cea mai bună veste de până acum, aceea că eu şi Joao vom fi părinţi. După aceea am decis să mă retrag pentru o perioadă din competiţii, dar am rămas alături de naţională şi de echipa de club. Am fost la Europene cu fetele şi am încercat să le fac să se simtă bine, ca şi când aş fi jucat. La club s-a întâmplat la fel, am rămas mereu lângă echipă şi le-am susţinut pe colege.
– Apropo de naţională, care mai e atmosfera lot şi ce perspective sunt în vederea Jocurilor Olimpice?
– Atmosfera este bună, suntem ca şi o familie. Eliza Samara a avut şi ea, nu demult, o operaţie la genunchi şi sper să se recupereze cât mai repede. Ne dorim ca până la următorul Campionat European să avem echipa completă. Pentru Jocurile Olimpice sunt multe criterii de calificare, nu le ştiu încă nici eu pe toate. Când voi reveni în circuit o să încerc să fac totul pentru a mă califica pentru a treia oară la competiţia supremă. Ar fi o bucurie să particip din nou, dar în acelaşi timp mă gândesc că mi-ar fi greu să lipsesc atât de mult timp de lângă copilaş.
– În vară a sosit şi vestea anului pentru tine şi Joao, aceea că veţi fi părinţi. Cum aţi primit această mare bucurie?
– După această veste minunată pot spune că s-au schimbat multe. Sunt pregătită să fiu mamă şi în acelaşi timp, cu ajutorul familiei şi al lui Joao, o jucătoare puternică. Am ales şi câteva nume pentru bebe, dar încă nu ne-am decis definitiv. Am primit deja multe hăinuţe de la bunici, unchi, mătuşi, verişori şi alţi mulţi prieteni, cărora le mulţumim din suflet.
– Povesteşte-ne puţin şi despre Joao Monteiro. Atât ca şi partener de viaţă cât şi ca sportiv, mai ales că a obţinut în acest an o performanţă frumoasă.
– Joao este un bărbat complet, care încearcă din răsputeri să se împartă între sport şi familie. Ca şi sportiv, este un profesionist adevărat, determinat să îndeplinească fiecare obiectiv pe care îl are în faţă. A avut un an foarte bun, este campion european cu naţionala Portugaliei, iar cu echipa de club se luptă pentru locurile 1-2. Per total, aş dori fiecărei femei să aibă un astfel de partener de viaţă.
– Eugen Roman, înainte să se stingă, îşi dorea ca Dănuţa, cum îţi spunea, să se realizeze şi pe plan personal. I-ai îndeplinit şi această dorinţă.
– Domnul Eugen Roman are o parte păstrată în sufletul meu pentru toată viaţa. A fost un om care s-a implicat enorm de mult în activitatea mea sportivă şi a avut grijă să am toate condiţiile pentru a realize aceste performanţe obţinute în ultimii ani. Sper că am reuşit să îi îndeplinesc dorinţele, iar atunci când voi reveni din nou în competiţii să fac acelaşi lucru.
– Când te vezi întoarsă în circuitul competiţional?
– Sper şi îmi doresc să revin la antrenamente în luna iunie a anului viitor, pentru a începe următorul an competiţional în forţă. Eu şi acum merg la sală şi joc cu copii, pentru a-mi menţine siguranţa şi tonusul de care o să am mare nevoie când mă voi întoarce la treabă.
– Cât de greu e să stai atâţia ani departe de Arad şi familie?
– Nu este deloc uşor, din păcate această distanţă m-a mai îndepărtat de unii prieteni şi chiar verişori, de care eram foarte apropiată în copilărie. Dar acesta este sacrificiul pe care îl fac mulţi oameni, în cazul nostru sportivii de performanţă, pentru a încerca să scoată maximum şi să îşi realizeze visul pe care şi-l propun de când sunt mici.
– Care e viaţa unui sportiv în Austria sau Portugalia, ţări pe care le cunoşti foarte bine, diferenţe majore faţă de România?
– Diferenţa între România şi Austria este pentru mine doar în sală, când mă antrenez. Acolo am la dispoziţie tot ce trebuie. În rest viaţa e cam la fel, poate doar în trafic e mai bine, adică se circulă strict după reguli. În Portugalia nu sunt condiţii pentru a creşte la un nivel înalt în tenisul de masă. Dar iubesc clima de acolo, alimentaţia şi nu în ultimul rând oceanul. Bineînţeles că acasă este cel mai bine, iubesc Aradul aşa cum iubesc casa părintească. Am văzut că au început mulţi voluntari din oraş să ajute persoanele cu nevoi, îi felicit şi le urez tot binele din lume!
– Mai ai multe de spus în tenisul de masă. Care este obiectivul tău numărul 1 pe termen mediu?
– Obiectivul principal este titlul european la individual şi apoi un clasament mondial cât mai bun. Dar în primul rănd îmi doresc să fiu sănătoasă şi să revin cu bine în circuit, asta e cel mai important.
– Ce te vezi făcând peste 10 ani sau când îţi închei cariera de jucătoare?
– Mă văd stând acasă, lângă familie, fără prea multe deplasări. Rămâne de văzut ce voi face pe plan profesional, mai e mult timp până atunci şi nu pot anticipa chiar atât de bine. O să văd la momentul potrivit.
– Dacă ar fi să descrii pe scurt omul Daniela Dodean, ce ai spune despre el?
– Daniela Dodean rămâne aceeaşi persoană, doar că acum are mai multe responsabilităţi. Este un om care iubeşte să stea mult cu familia, alături de cei dragi şi care încearcă să se autodepăşească în tot ceea ce face. E o persoană energică, căreia nu îi place să stea prea mult într-un loc, cel mai mult iubeşte Crăciunul, pentru că este ziua care o aduce acasă, aproape de cei dragi.
– Cui vrei să îi mulţumeşti pentru acest an?
– Aş dori să mulţumesc în primul rând familiei, care m-a ajutat să trec peste cele două operaţii la genunchi şi care m-a încurajat permanent să depăşesc toate obstacolele din ultimii ani. De asemenea, mulţumiri clubului de care aparţin, CSM Arad, domnului director Vasile Păltineanu, sponsorului meu Helvetica Milk, care m-a sprijinit foarte mult, prin domnii Ovidiu şi Cristian Gornic, alături de mine chiar şi cu prezenţa la unele competiţii. Îi mulţumesc din suflet şi domnului doctor Mircea Petrică, care mă ajută în continuare să trec peste aceste probleme cu genunchiul şi chiar şi ţie, pentru implicarea permanentă şi promovarea tenisului de masă.
– Un mesaj de final de an pentru arădeni şi în general pentru toţi cei care te îndrăgesc.
– Le mulţumesc arădenilor iubitori de sport, celor care susţin această activitate şi nu în ultimul rând celor care sunt alături de mine. Le urez tuturor sărbători fericite, multă sănătate şi un an nou plin de împliniri. La Mulţi Ani!
