Curtea Constituțională a României a decis că articolul din Codul Muncii care prevede că liderii de sindicat nu pot fi concediați este neconstituțional. Curtea a motivat că ei trebuie să beneficieze de protecție pentru activitatea sindicală depusă, și nu pentru cea profesională, de bază.
Magistrații Curții Constituționale a României (CCR) au reținut că angajatorii suportă o sarcină excesivă, de natură a afecta dreptul de proprietate, prin imposibilitatea de a dispune concedierea angajaților care ocupă, în paralel, și funcții de conducere în organizații sindicale.
„În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.60 alin.(1) lit.g) din Legea nr.53/2003 – Codul muncii sunt neconstituționale. Curtea a reținut că scopul reglementării, acela de a proteja activitatea sindicală prin instituirea unei măsuri de protecție a mandatului exercitat de reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatelor, nu poate veni în coliziune cu interesele angajatorului, care, respectând dispozițiile criticate, este pus în situația de a suporta o sarcină excesivă, de natură a-i afecta dreptul de proprietate, consacrat de art.44 din Constituție. Evident că o protecție a persoanelor alese în organele de conducere ale sindicatului se impune, dar o astfel de protecție trebuie să funcționeze exclusiv în raport cu activitatea sindicală efectiv desfășurată (asigurată, de altfel, de prevederile art.220 alin.2 din Codul muncii), iar nu în ceea ce privește activitatea profesională, de bază, a angajatului, care este într-o situație juridică identică cu ceilalți angajați sub aspectul incidenței dispozițiilor art.61 și art.65 din Codul muncii”, a concluzionat CCR.
