Dincolo de criza coronavirusului, există viață. Economia trebuie ținută în viață, cu măsuri care, gandite ad-hoc, trebuie sa aibe un impact direct asupra menținerii activităților firmelor si prin aceasta, garantarea veniturilor angajatilor. Antreprenorul român Guido Retter, unul dintre cei mai buni specialiști în soluții inovatice în construcția de poduri, direct implicat în proiectele de infrastructură românească (cum ar fi autostrada Sebeș-Turda), vine cu o serie de soluții pentru menținerea funcționalității economiei.
Domnul Retter, ținând cont de expertiza de care dispuneți în materie de economie reală, care credeți că ar fi soluțiile pentru evitarea adâncirii crizei, din punct de vedere economic, din cauza influenței coronavirusului?
Fiind inginer și economist de profesie, specialitatea mea este de a construi. Să ridic de la zero, prin încercarea neîncetată de a găsi cele mai bune soluții pentru obiectivele vizate pe termen lung. La momentul de față, economia românească are nevoie, mai mult decât oricând, în ultimii 30 de ani, de sprijin guvernamental, cu efect rapid pentru susținerea, în primul rând, a forței de muncă, dar și a celorlalte resurse tehnice care sunt strâns legate de fluxul pecuniar. De aceea, eu cred că Guvernul este obligat să ia măsuri urgente pentru a injecta valori substanțiale în economie, înlăturând complexitatea birocrației, pentru care nu avem timp, în momentul de față. În primul rând este nevoie să ne salvăm angajații, coloana vertebrală a unei companii. Cum spuneam, Guvernul trebuie să găsească soluții nebirocratice pentru a asigura continuitatea operațională a activității firmelor pentru ca acestea, la rândul său, să poată asigura continuitatea plății salariilor. Aceste masuri au ca principal scop, protecție socială, care, în acest sens, se traduce ca și o prevenire a falimentului, în lanț, a firmelor românești. De aceea, statul ar trebui să recurgă inclusiv la amânarea, cât este posibil, a plății taxelor, de exemplu, pe profit, pe minim două luni, pentru anul 2019. Această amânare să fie asigurată tuturor companiilor cu capital românesc. O astfel de măsură poate, binenteles, fi restricționată în vederea folosirii acestui cash flow strict pentru plata salarială a angajaților. Astfel s-ar diminua atractivitatea intrării în șomajul tehnic și ar preveni, într-o oarecare măsură, eliberarea necondiționată a personalului.
Dar ce facem cu băncile? Cu asigurarea lichidităților care trebuie injectate în economie?
Eu cred că acum este imperios necesar ca statul, fără să ne gândim automat la vreun fel de privatizare, să acorde un sprijin puternic băncilor românești, cum ar fi, pentru Eximbank și CEC, deaorece acestea, la rândul lor, să folosească aceste resurse de capital pentru a credita firmele cu capital românesc, cu o dobândă minimă. Aici mă refer la o valoare care să acopere strict costurile directe ale băncilor. De aceea, Guvernul, asemănător altor state membre al UE, nici nu ar trebui să țină cont, la momentul de față, de încadrarea în deficitul bugetar , de maxim 3 procente, stabilit de Uniunea Europeană. Nu m-ar surprinde o descreștere a economiei cu peste 10 la sută la nivelul UE, în următorii doi ani. De exemplu, constat că Germaniei nici nu-i pasă la acest moment de criză, de deficitul bugetar, atât timp cât este vorba despre cetățenii ei și de firmele mici și mijlocii, care constituie coloana vertebrală a economiei germane.
O componentă esențială în dezvoltarea țării este infrastructura. Care, din păcate, din anii 90 se află în suferință. Dumneavoastră, ca și constructor de autostrăzi, cum vedeți gestionarea actuală si ieșirea din criză?
În primul rând, în astfel de situație de criză, profund umanitară, cu impact negativ asupra economiei, trebuie să conștientizăm necesitatea dezvoltării companiilor românești din infrastructură. Trebuie să ne concentrăm pe salvarea firmelor noastre, pentru că ele, în primul rând, dau valoare construcției de infrastructură, mai ales autostrăzi și căi ferate. Prin urmare, se impune atribuirea de contracte de infrastructură către firmele romanesti. Mai mult de atât, trebuie înlăturată boala care persistă de ani de zile: neplata firmelor care lucrează în antrepriză. Companiile românești stau la mâna antreprenorului general, care, de multe ori, nu-și achită datoriile, deși banii au fost încasați de la statul român. Astfel, soluția salvatoare ar fi plata directă către subcontractanți și nu la antreprenorul general, care, în proporție de 95% este concern străin. Aici vorbim, mai ales, despre contractele încheiate de CNAIR și CFR Cele mai multe țări din UE au apelat și apelează, în continuare, la această soluție legală, tocmai pentru a-și proteja companiile autohtone, împotriva practicilor lipsite de etică, din partea a tot mai multor concerne străine. Un impact pozitiv în viața noastră economică, de zi cu zi, o are menținerea, în lucru, a proiectelor/șantierelor mari. Deci, cerința mea clară este de a nu se închide șantierele mari atât timp cât nu o impune starea specifică, gestionată de organele competente ale statului.
Acum , concret, pe termen scurt, cum s-ar putea dezvolta infrastructura?
Cum vedem la alte țări, mai dezvoltate din UE, se organizează licitații cu procedură simplificată, care înseamnă, în același timp ”termene scurte”. De exemplu, prin negocierea directă, dar nu numai. La nivelul CNAIR se pot identifica cel puțin 5- 6 proiecte de autostradă și drum expres, dar la fel și proiecte de poduri, care pot fi încredințate în maxim 2 săptămâni. Aceste proiecte pot fi însoțite cu plăți în avans, între 35-50 la sută, iar garanția bancară să fie facilitată, cum menționam mai sus, de bănci românești, cum ar fi Eximbank și CEC. Avem șanse să ne menținem pe linia de plutire, chiar și în situația de criză, numai să vrem. Deciziile sunt în mâna tuturor, pornind de la buna voință și asumarea de răspundere atât a decidenților din aparatul de stat, cât și a celor din sectorul privat. Subliniez faptul că este nevoie, în primul rând, de o voință politică puternică, la nivelul tuturor partidelor.
Dar nu va face scandal Bruxelles că încălcăm normele europene?
La prima vedere, gândindu-mă la procedurile standard cunoscute între timp de toți actorii specializați, aș fi avut tendința să vă răspund cu un clar DA. Asta, până la izbucnirea pandemiei de coronavirus. Acum, văzând efectele negative imediate, situația se schimbă. In acest context, în totalitate nou, fără să avem experiența gestionării unei astfel de crize, nu avem timpul necesar să parcurgem toate procedurile standard. În alte state UE se practică, de ani buni de zile, aceste proceduri , fără existența unor asemenea crize, și lor nu le mai cere nimeni socoteală. Acum , pentru noi este important să identificăm și să implementăm cu rapiditate măsurile adecvate care ne avantajează economic, în gestionarea crizei. În astfel de momente, trebuie să realizăm că, doar o economie puternică facilitează investiții reale în sistemul medical, care, la momentul de față, s-au dovedit a fi prioritate zero. (ancheteonline.ro)
