Corpul unui vierme de pământ este împărţit în mici inele sau segmente, separate prin canale. Viermele aparţine familiei anelidelor, nume care înseamnă şi „inele mici”.
Există mai multe tipuri de viermi, însă vom vorbi doar despre viermele de pământ, cel mai cunoscut nouă.
Corpul unui vierme de pământ este împărţit în mici inele sau segmente, separate prin canale. Viermele aparţine familiei anelidelor, nume care înseamnă şi „inele mici”.
Un vierme de pământ petrece majoritatea timpului sub pământ, făcând tuneluri prin stratul de suprafaţă al solului vegetal umed şi se hrăneşte pe măsură ce se mişcă. El produce un fel de mâzgă, care îi uşurează călătoria. Viermele de pământ sapă cu ajutorul a două seturi de muşchi.
Un set de muşchi se întinde în jurul corpul, având câte un muşchi în fiecare segment al său. Atunci când muşchii din segmenturi se strâng, corpul se lungeşte şi se subţiază. Capătul din faţă al viermelui este împins înainte. Cel de-al doilea set de muşchi rulează pe lungimea corpului. Atunci când ei se strâng, segmentele sunt împinse împreună. Corpul viermelui se micşorează.
Un vierme de pământ e, practic, ca un tub în interiorul unui tub. Corpul său lung şi segmentat este un tub. În interiorul lui se află un lung tub digestiv, prin care trece hrana. Tubul digestiv se deschide la ambele capete ale viermelui. Mâncarea este asimilată pe la un capăt, iar resturile nedigerate rămân la celălalt.
În solul tare sau adânc, un vierme îşi face tuneluri înghiţind pământul. Această metodă de mişcare e şi o formă de hrănire, pentru că solul conţine bucăţi de plante şi animale în descompunere. Ele sunt digerate pe măsură ce solul trece prin tubul digestiv.
Această înghiţire şi ridicare la suprafaţă a solului joacă un rol important în transformarea şi îmbogăţirea solului. Savanţii spun că fiecare 0.40 de hectar de pământ ce conţine viermi de pământ produce între 9 şi 19 tone de sol în fiecare an.
Sursa: descopera.ro
