Ca să înţelegeţi cu cine aveţi de-a face, vă mărturisesc din start că mi se spune mama bolilor – felurite afecţiuni din diverse domenii îmi dau târcoale relativ frecvent.
Tocmai de aceea, cele mai importante investiţii ale mele nu sunt vestimentare, ci farmaceutice. Dulapul cu doctorii ar putea rivaliza cu cel din dormitor. Şi totuşi, sunt leacuri ce nu încap în el.
Iar acestea sunt leacurile care mi-au intrat bine pe o ureche când eram mică şi îmi dădeau târcoale bunici şi străbunici binevoitoare şi, din fericire, nu mi-au mai ieşit pe cealaltă. Aşa am ajuns să apelez cu încredere la remedii de când pământul şi la treizeci de ani de când le-am auzit prima oară. Majoritatea sunt legate de raceala care ne calcă pragul de câteva ori într-un an şi nu se lasă dusă nici cu una, nici cu nouă (pastile).
Mi-am amintit ca prin vis de secretele „medicale” din copilărie după o gripă lungă care nu se mai dădea dusă cu absolut nimic din ce exista pe piaţă, iar timp să aştept inventarea unor medicamente noi, nu prea aveam. Aşa că am convocat rapid la mine în bucătărie, locul unde se vindecă mai degrabă bolile decât la farmacie, părerea mea, nişte ceapă, nişte cartofi, nişte miere, lapte şi ou.
Ceaiul de ceapă sau suferă bolnava la însănătoşire
Să ne lămurim: dacă vă strâmbăţi deja numai la gândul gustului să ştiţi că nu vă înşelaţi deloc – e groaznic. Dar nu-l bem de plăcere, îl bem de nevoie.
Când într-o răceală încăpăţânată sau imediat după vă chinuie o tuse, vă mai doare şi pieptul, iar gâtul nu e nici el fericit, atunci luaţi o ceapă mărişoară şi fierbeţi-o bine. Mai lăsaţi-o acoperită acolo câteva minute după ce o luaţi de pe foc şi apoi, era să zic savuraţi, chinuiţi-vă să beţi rezultatul aşa fierbinte-cald.
Acum, unii poate o să vă sfătuiască să puneţi nişte miere în cană, eu personal nu agreez alăturarea gusturilor, aşa că mai bine încercaţi fără într-o primă instanţă. O să suferiţi, dar o să vă lecuiţi.
Şodoul, preferatul copilăriei mele
Cel mai frumos moment al răcelilor mele din perioada şcolară era momentul în care cineva (tata, de obicei) cerea un ou, nişte lapte fierbinte, nişte zahăr (poate fi înlocuit cu miere) şi cu aceste ingrediente făcea magie pentru gâtul meu suferind.
Puneţi laptele la fiert, frecaţi gălbenuşul cu zahărul, turnaţi lichidul fierbinte şi beţi. Durerile de gat vor fi istorie la a doua cană – cam aşa stau lucrurile în cazul meu. Cu alte cuvinte, nu subestimaţi puterea oului crud în problemele gâtului.
Garnitură de cartofi raşi cu spirt, vă rog
Străbunica mea mi-a dezvăluit acest remediu naturist pentru gâtul care doare şi leac pare că n-are. În cazuri extreme de răceală, ea recomanda şi un amestec de mălai fierbinte turnat direct pe piept, dar pe acela l-am refuzat mereu căci suna cam periculos, aşa că nu îi ştiu detaliile.
Dar dacă aveţi un gât care nu a trecut nici măcar cu şodoul pomenit, luaţi de radeţi doi cartofi sănătoşi ca nişte morcovi pentru o ciorbă. Aşezaţi-i pe un batic, turnaţi generos spirt pe ei şi prindeţi tot colierul acesta în jurul gâtului. O să vă simţiţi imobilizaţi, baticul se va păta iremediabil (poate alegeţi o cârpă), spirtul riscă să curgă şi pe tricou sau bluză, dar merită!
Sursa: csid.ro
