Vasculita reprezinta inflamatia peretelui vaselor de sange. Boala poate afecta orice vas de sange din organism, indiferent de felul acestuia, calibru sau localizare, putand cuprinde orice organ, inclusiv sistemul nervos central si periferic. Desi boala este rara, manifestarile acesteia sunt foarte severe. Cauzele aparitiei vasculitei nu sunt cunoscute în totalitate. Se presupune ca în majoritatea cazurilor boala apare din cauza unor anomalii ale sistemului imunitar. Ea poate însoti unele afectiuni, precum alergiile, unele infectii virale (hepatita B si C), expunerea la anumite substante chimice (amfetaminele sau cocaina) sau medicamente, bolile reumatice (artrita reumatoida si lupusul), cancerul cu diferite localizari.
Vasculita determina stenoza (îngustarea) sau chiar ocluzia unui vas de sange. Testuturile irigate de vasele afectate de boala sunt lezate sau distruse, ca urmare a ischemiei (diminuarea sau întreruperea circulatiei sangelui). Din acest motiv apar diverse disfunctii ale organelor. Deoarece vasculita afecteaza aproape orice organ, simptomele difera în functie de localizare. În cazul afectarii pielii apar modificari ale culorii, aspectului sau texturii. Daca fluxul de sange scade la nivelul nervilor, apar initial senzatii anormale, în scurt timp pierzandu-se sensibilitatea locala. La nivel renal apar initial modificari ale testelor urinare, cu timpul instalandu-se insuficienta renala cronica. Vasculita cerebrala duce la aparitia infarctului cerebral. În cazul localizarii la nivel cardiac, boala provoaca infarctul miocardic. În unele cazuri, manifestarile sunt nespecifice, fiind prezente febra, scaderea ponderala, oboseala si lipsa poftei de mancare.
Diagnosticul de vasculita se stabileste pe baza examenului fizic complet si a analizelor de laborator specifice. Se recomanda analiza completa a sangelui, modificarile care apar în cadrul vasculitei fiind cresterea numarului leucocitelor (globulele albe), anemia (scaderea numarului globulelor rosii), cresterea numarului trombocitelor, modificari specifice ale functiilor renale si hepatice, semne de reactie alergica. Pot fi detectati anticorpii sau complexele imune care determina aparitia bolii. Pentru stabilirea localizarii vasculitei se recomanda investigatii suplimentare, precum biopsiile tisulare, radiografiile si investigatiile imagistice.
Tratamentul depinde de cauza, localizarea si de gradul de avansare a bolii. Daca ea apare ca urmare a unei simple reactii alergice, dispare de la sine, fara sa fie necesar tratamentul specific. În cazul afectarii organelor vitale, precum inima, plamanii, rinichii si sistemul nervos, se recomanda urmarea unui tratament sistemic, prescris de un medic specialist. Se poate folosi medicatia citostatica în doze mult mai mici comparativ cu cele folosite în terapia cancerului, pentru a suprima raspunsul anormal al sistemului imun. Daca diagnosticul este stabilit în stadiile incipiente ale bolii, succesul terapiei este sigur în majoritatea cazurilor. Daca boala este tinuta sub control, medicatia se îndeparteza progresiv. În cazul formelor usoare si medii ale bolii, cei mai multi bolnavi se vindeca. Însa cazurile severe de vasculita necesita tratament pe toata durata vietii si supraveghere medicala continua.
