nul dintre cei mai mari istorici în viață este pedepsit, definifiv, de o instanță din România, pentru că are curajul să spună adevărul. În această profesie, de cercetător al trecutului, esențială este scoaterea la iveală a adevărului, prin documente și argumente. Din păcate, așa zisa justiție independentă, se pare că este interesată să îngroape trecutul și adevărul. Poate de dragul ”political corect” sau a unor interese ale Sistemului, total străin de ceea ce este românesc.
Astfel, profesorul universitar doctor, Ioan Scurtu a fost condamnat, definitiv de Tribunalul București, la plata de 6000 de lei către Forumul Democrat al Germanilor din România, deoarece a publicat un articol, în care reliefa aberația că FDGR s-a declarat, printr-o decizie judecătorească, continuator al Grupului Etnic German, organizație paramilitară pro-nazistă din perioada celui de-al doilea război mondial. Mai mult, reputatul istoric a avut curajul să precizeze să declare că această organizație a fost declarată criminală după al doilea război mondial, printr-un decret semnat de Regele Mihai, în urma deciziilor luate de comunitatea internațională împotriva colaboratorilor criminali ai lui Hitler.
Ancheteonline a dezvăluit, într-un articol din 2014, că prin hotărârea ilegală, potrivit normelor juridice internaționale, luată de Tribunalul Sibiu în 1997, FDGR nu a urmărit decât interese imobiliare, adică să-și treacă în proprietate, prin legile de retrocedare, toate clădirile care au aparținut Grupului Etnic German, după 1940. Judecătorii de la Sibiu, nu au ținut cont că FDGR, ca reprezentant al comunității germane din România nu poate să se se declare continuatoare și succesoare de drept a unei organizații declarate criminale de instanțele românești și internaționale, scoase în afara legii pentru colaborarea cu regimul hitlerist. Deci, decizia judecătorească luată de Tribunalul Sibiu este nulă de drept. Halal justiție independentă! Astfel că, pe baza acestei hotărâri, Forumul German a putut revendica, în baza legilor retrocedării bunurilor de dinaintea regimului comunist, toate imobilele care au aparținut Grupului Etnic German. Și nu au fost puține, fiind vorba despre clădiri din patrimoniul național din Sibiu, Brașov, Bistrița, Sighișoara, Mediaș și altele.
Pe vremea aceea, Klaus Iohannis era inspector școlar general, lider de frunte al FDGR. (pe acest subiect o să revenim într-un articol separat).
Despre condamnarea istoricului Ioan Scurtu, a scris, pe pagina sa de net, istoricul Ionuț Cojocaru, care a scos la iveală metoda brutală, de tip securistic, în care a fost executat Scurtu:
”În anul Centenar, cel mai renumit specialist în evenimentele istorice pe care ar trebui să le popularizăm, să le evocăm, să le oferim drept model pentru tinerii de astăzi, cel care are o maturitate istorică de necontestat, istoricul Ioan Scurtu, este dat în judecată de către Forumul Democrat German și condamnat printr-o sentință judecătorească pentru un articol despre istoria Grupului Etnic German. Are legătură Klaus Iohannis cu acest subiect? Fostul președinte al Forumului Democrat German s-a simțit deranjat de popularizarea unor evenimente ale Grupului Etnic German? Vă las să citiți și să meditați.
După apariția în presă a unui articol cu privire la Grupul Etnic German, o organizație înființată în 1940, așa cum puteți constata: prin decretul-lege din 21 noiembrie 1940 – semnat de generalul Ion Antonescu, conducătorul statului român şi preşedintele Consiliului de Miniştri, şi de Mihai Antonescu, ministrul Justiţiei, s-a înființat Grupul Etnic German din România, organizaţie care avea la bază ideologia naţional-socialistă promovată de Adolf Hitler, istoricul Ioan Scurtu a fost dat în judecată de către Forumul Democrat Al Germanilor Din România, considerându-se afectați că un istoric, cel mai renumit specialist al secolului XX a scris un articol bazat pe documente de arhivă.
Nu le-a păsat ca profesorul Ioan Scurtu, nu a făcut politică, nu a fost și nu este membru de partid, nu a urmărit câștigarea unui capital politic sau alte beneficii. Pur și simplu a scris un articol prin care atrăgea atenția asupra încălcării unor decizii stabilite la Tratatele de Pace de după al II-lea război mondial.
Pentru a nu exista dubii, publicăm mai jos decizia unei instanțe din Sibiu prin care patrimoniul Grupului Etnic German este transferat către Forumul Democrat al Germanilor din România.
Cum a fost înființat Grupul Etnic German am arătat la începutul articolului. Pe ce ideologie se baza, este evident. De ce a fost desființat?
Dosar nr. 1762/306/2007
ROMANIA
JUDECATORIA SIBIU
SENTINŢA CIVILĂ nr. 2790
Şedinţa publică din 28 mai 2007
Instanţa compusă din
Preşedinte: MARIA MORAR – judecător
Grefier: ILEANA RODICA SASU
Pentru astăzi fiind amânată soluţionarea cauzei civile privind pe reclamantul FORUMUL DEMOCRAT AL GERMANILOR c/a MUNICIPIUL SIBIU ş.a, pentru acţiune în constatare.
Cauza a fost dezbătută în fond la data de 14 mai 2007, dată la care părţile prezente au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea din aceeaşi zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
JUDECATORIA
Constată că prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 1672/306/2007 la Judecătoria Sibiu, petentul Forumul Democrat al Germanilor Sibiu a solicitat ca în contradictoriu cu Municipiul Sibiu reprezentat prin Primarşi Consiliul Local al Municipiului Sibiu să se constate calitatea petentului de succesor în drepturi faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe); fără cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat, în esenţă, că petenta este organizaţia reprezentativă a minorităţii germane din Sibiu, motiv pentru care este succesoarea în drepturi a Grupului Etnic German (Deutsche Volksgruppe).
Grupul Etnic German a fost organizaţia reprezentativă a întregii minorităţi germane, înfiinţată prin lege în 1940 şi desfiinţată prin lg 485.
Faţă de considerentele ce preced, şi constatând că s-au respectat dispoziţiile art. 1169C.civ., petentul făcând dovada că are calitatea de succesor în drepturi al Grupului Etnic German, instanţa va dispune în baza OUG 83/99 modificată prin lg. 66/04 admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Pentru aceste motive:
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite cererea formulată de petentul Forumul Democrat al Germanilor din Sibiu, str. G-ral Magheru nr. 1-3 în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Sibiu reprezentat prin Primar, cu sediul în Sibiu str. Victoriei nr. 1-3 şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu şi în consecinţă:
constată calitatea de succesor în drepturi al reclamantului faţă de
Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe).
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi 28 mai 2007
PREŞEDINTE GREFIER,
MARIA MORAR ILEANA RODICA SASU
Pt. concediu od.semnează conf. art.261 cpe
PREŞEDINTELE JUDECĂTORIEI
CORINA BRAŞOVEANU
Prin decretul din 7 octombrie 1944, Grupul Etnic German din România este desființat, bunurile sale trecând în proprietatea statului (vezi foto Decret). Mai mult:
Conform Constituției României, Art. 11, alin. (1): „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte”.
Conform Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944, art. 15: „Guvernul Român se obligă să dizolve imediat toate organizaţiile pro-hitleriste de tip fascist aflate pe teritoriul românesc” (…) „nepermițând în viitor existența unor organizaţii de acest fel”.
Conform Tratatului de Pace de la Paris din 10 februarie 1947, art. 5: „România, care, în conformitate cu Convenţiunea de Armistiţiu, a luat măsuri pentru dizolvarea tuturor organizaţiunilor de tip fascist pe teritoriul român” (…) „nu va îngădui în viitor existenţa şi activitatea unor organizaţiuni de această natură care au drept scop lipsirea poporului de drepturile sale democratice”.
Prin articolele de mai sus, cred că am eliminat suspiciunile a ceea ce a reprezentat Grupul Etnic German din România și de ce a fost nevoie ca statul român să îl scoată în afara legii.
Klaus Iohannis s-a înscris în Forumul Democrat al Germanilor din România în 1990. A candidat la primăria Sibiului din partea FDGR în 2000. A devenit primar cu aproape 70%. Din 2002 a devenit și președinte al FDGR. Ca atare, în calitate de Președinte al FDGR a dat în judecată primăria, unde era primar: ”petentul Forumul Democrat al Germanilor Sibiu a solicitat ca în contradictoriu cu Municipiul Sibiu reprezentat prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Sibiu să se constate calitatea petentului de succesor în drepturi faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe); fără cheltuieli de judecată.”
Întrebările care ar trebui să se pună cu privire la acest subiect sunt:
Cum și-a permis o instanță din România să reabiliteze o organizație hitleristă încălcând o serie de prevederi internaționale, unele postate mai sus?
Care este patrimoniul și valoarea acestuia dobândit prin decizia instanței în proprietatea Forumului Democrat al Germanilor din România?
Ce s-a întâmplat cu acest patrimoniu și cum a fost cuantificat?
A ajuns și în conturile lui Klaus Iohannis?
Cum a răspuns Forumul Democrat al Germanilor din România în urma articolului postat de istoricul Ioan Scurtu?
Prin chemarea în judecată și prin condamnarea sa.
Ca tânăr istoric, specializat în istoria contemporană a României pot afirma că profesorul Scurtu este cel mai reprezentativ istoric contemporaneist român. Activitatea sa, de peste 50 de ani, este ireproșabilă din punct de vedere științific. Spre deosebire de alți colegi, a studiat în ”hotarele” specializării sale, a fost primul istoric în perioada comunistă care a publicat un volum dedicat altui partid și anume Istoria Partidului Național Țărănesc, a scris volume dedicate personalităților secolului XX: Carol I, Ferdinand I, Carol al II-lea, Mihai I, Ion I. C. Brătianu, Iuliu Maniu, volume dedicate alambicatei vieți politice interbelice, studii despre perioada socialist-totalitară, volume de interes național, studii despre istoria recentă de după anii ”90. Cei care au citit lucrările profesorului Scurtu au observat un aparat bibliografic stufos, au constatat că acesta a folosit atât documente de arhivă cât și literatura de specialitate. Este un profesor și un cercetător model. Azi, dacă un istoric vrea să studieze perioada contemporană, fără volumele semnate de profesorul Scurtu, nu o poate face, nu o poate înțelege la fel de bine.
De la profesorul Scurtu, am învățat ce înseamnă detaliile. Cei care vreți să înțelegeți istoria, sigur știți cât de importante sunt acestea. Fără acestea nu poți explica deciziile decidenților politici.
Cei care i-au fost studenți, au remarcat plăcerea cu care vorbea despre trecut, tactul pedagogic atât de necesar unui profesor, experiența cu care sădea curiozități din simplu motiv de a-i determina pe studenți să se aplece către studiu.”
