Fiecare dintre copiii noștri este o făptură unică ce nu se va mai repeta niciodată în istoria umanității. Atunci când se înțelege faptul că fiecare a fost voit de Dumnezeu, rămânem uimiți de ce mare minune este un copil! Un copil schimbă viața! Noi toți am văzut că atunci când vine un copil viața se schimbă. Un copil este o minune care schimbă o viață. Fiecare copil este un rod unic al iubirii, venit din iubire și crescut în iubire. Copii sunteți unici, dar nu singuri! Și faptul de a avea frați și surori vă face bine: fiii și fiicele unei familii sunt mai capabili de comuniune fraternă încă de la prima copilărie! Într-o lume marcată adesea de egoism, familia cu copii este o școală de solidaritate și de împărtășire, iar aceste atitudini merg apoi spre beneficiul întregii societăți.
Copiii sunt bucuria Bisericii, a familiei și a societății. Copiii sunt un dar, sunt un dar ceresc: am înțeles? Copiii sunt un dar. Fiecare copil este unic și irepetabil, fiind tainic legat de rădăcinile sale. De fapt, a fi fiu sau fiică, conform proiectului lui Dumnezeu, înseamnă a purta în sine amintirea și nădejdea unei iubiri care s-a realizat pe sine însăși tocmai dând viață unei alte ființe umane, unice și noi. Și pentru părinți fiecare copil este el însuși diferit, divers și unic în felul său. Un copil este iubit pentru că este copil: nu pentru că este frumos, sau pentru că este așa sau altfel; nu, pentru că este copil! Nu pentru că gândește ca mine, sau întrupează dorințele mele. Un copil este un copil: o viață generată de părinți dar destinată lui, pentru binele său, pentru fericirea sa, spre binele și fericirea familiei și a societății. De aici se inspiră și profunzimea experienței umane a faptului de a fi fiu sau fiică, ce ne permite să descoperim dimensiunea cea mai gratuită a iubirii, care nu încetează niciodată să ne uimească. Este frumusețea de a fi iubiți mai înainte: copiii sunt iubiți înainte de a veni.
Sunt iubiți înainte de naștere, ca iubirea lui Dumnezeu care pururea ne iubește mereu mai înainte. Sunt iubiți înainte de a fi făcut orice lucru pentru a merita asta, înainte de a ști să vorbească sau să gândească, ba chiar înainte de a veni pe lume! A fi copii este condiția fundamentală pentru a cunoaște iubirea lui Dumnezeu, care este izvorul ultim al acestei minuni autentice. În sufletul fiecărui copil, oricât de vulnerabil, Dumnezeu pune pecetea acestei iubiri, care este temeiul demnității sale personale, o demnitate pe care nimic și nimeni n-o va putea nimici. Copiii sunt un mare dar pentru omenire, dar sunt și marii excluși pentru că unii nici măcar nu sunt lăsați să se nască – în cazul avortului. De fapt, după modul în care sunt tratați copiii se poate judeca societatea, dar nu numai moral, ci și sociologic, dacă este o societate liberă sau o societate „sclavă” diferitelor interese.
Copiii ne amintesc un alt lucru frumos; ne amintesc că suntem mereu fii: chiar dacă unul devine adult, sau bătrân, chiar dacă devine părinte, dacă ocupă un post de responsabilitate, fundamentul la toate acestea rămâne identitatea de fiu. Toți suntem fii. Și acest lucru ne duce mereu la faptul că viața nu ne-am dat-o noi, ci am primit-o. Marele dar al vieții este primul dar pe care l-am primit. Uneori riscăm să trăim uitând de acest fapt, ca și cum am fi noi stăpânii existenței noastre. În realitate, este motiv de mare bucurie să simțim că în orice vârstă a vieții, în orice situație, în orice condiție socială, suntem și rămânem fii sau fiice. Acesta este mesajul principal pe care ni-l dau copiii, cu însăși prezența lor: numai cu prezența ne amintesc că noi toți și fiecare dintre noi suntem fii sau fiice.
Arhim. Teofan Mada, vicar eparhial
