COPIII POT FI MULT MAI STRESATI DECAT ISI IMAGINEAZA ADULTII

by Dana B.

Copiii şi adolescenţii pot controla mult mai greu decât un adult situaţiile stresante.

Suicidul, consumul de alcool sau droguri, refuzul şcolar, depresia sunt, de fapt, reacţii la factorii de stres la care sunt supuşi copiii şi adolescenţii.

„Adesea noi, adulţii, găsim copilăria incompatibilă cu noţiunea de stres şi considerăm că, atunci când e vorba de copii, stresul este un moft şi mai puţin o realitate cu impact mai puţin pozitiv asupra calităţii vieţii copilului nostru. De cele mai multe ori, simptomele la care ar trebui să fim atenţi sunt: stările frecvente de supărare, irascibilitate, tulburări ale somnului, scăderea poftei de mâncare, scăderea imunităţii, plâns facil, bâlbâit, stări de panică, coşmaruri etc”, spune psihoterapeutul Jeni Chiriac.

Dintre evenimentele sau situaţiile cu posibil impact asupra copilului amintim:

1. Cerinţele exagerate ale părinţilor, neadaptarea lor la specificul de vârstă şi resursele copilului.

2. Supraaglomerarea agendei copilului cu activităţi care, din distracţie, se pot transforma în sarcini asociate mai mult unui efort decât unei relaxări, pentru că intră sub incidenţa lui ”Trebuie!”  În cazul în care activităţile extraşcolare sunt suprasolicitante, copilul îşi va manifesta incapacitatea de a face faţă prin modificări emoţionale sau somatizări.

3. Extenuarea

4. Decesul unui membru al familiei sau al unei persoane apropiate familiei.

5. Mediu familial tensionat direct sau indirect (violenţă verbală/sau fizică către copil sau între membrii familiei, comportamente abuzive, alcoolism etc). Adesea părinţii consideră că propriul travaliu ca urmare a separării sau divorţului nu îl afectează pe copil, pentru că acesta manifestă un comportament indiferent.

6. Stările de confuzie asociate cu schimbările din viaţa copilului: schimbare domiciliu, şcoală, grădiniţă, trecerea de la o etapă şcolară la alta, de la şcoala primară la gimnaziu etc.

7. Stilul de viaţă dezorganizat, cu alimentaţie nesănătoasă, fără activităţi care să susţină un climat familial sau de viaţă pozitiv; lipsa unei rutine care îi dă copilului siguranţă şi sentimentul de control asupra propriei vieţi etc.

8. Îmbolnăvirile dese sau bolile pe termen lung, intervenţiile chirurgicale repetate etc.

9. Forme de abuz sexual, fizic sau emoţional – vorbim despre hipercriticism, tachinarea copilului la şcoală sau în cadrul familiei etc.

Sursa:gandul.info

Facebook Comments

Centrul de preferințe pentru confidențialitate