La ora 19.00, în seara de 2 aprilie 2015, Filarmonica îi invită pe melomani la un program Mozart – Ceaikovski, dirijat de maestrul Roberto Salvalaio, o mixtură simfonică-vocal simfonică, ce mobilizează deopotrivă ansambul orchestral şi corul academic, pregătit de Robert Daniel Rădoiaş.
„Posibilitatea muzicii este posibilitatea alternativă de care dezvăluirea artistică dispune. Dacă, de după inserţii pertinente de muzică contemporană, „nu ştim de unde s-o luăm”, efectul „extatic” al receptării muzicale ne va fi o indicaţie sigură. Vivat Mozart şi Ceaikovski!” – dr. Alin Văcean, manager, Filarmonica de Stat Arad.
Vesperae solennes de confessore K. 339 este o capodoperă a sfârşitului de secol XVIII, prezentă astăzi în repertoriul ansamblurilor din întreaga lume. Scrisă în 1780, a fost ultima partitură pe care Mozart a realizat-o pentru patronul său salzburghez, Hieronymus Colloredo, încadrându-se în dimensiunile temporale dar şi în canoanele de limbaj impuse de autoritarul şi autocraticul Arhiepiscop. Clădită pe textul a cinci psalmi, urmaţi de imnul Magnificat (Cântarea Maicii Domnului), lucrarea oferă un echilibru ideal între ansamblul coral, vocile soliste şi suportul orchestral. Partiturile vocale sunt preluate în această versiune de Mirela Cusursuz, Simona Zaharia, Ciprian Crişan şi David Buzgău, membri ai corului academic.
Ansamblul simfonic deschide însă seara de muzică printr-un autograf Piotr Ilici Ceaikovski, Suita nr. 4, Mozartiana, un omagiu adus genialului clasic, care adaptează materialul tematic mozartian gândirii secolului al XIX-lea.
“Este de neînţeles faptul că un număr mare dintre cele mai admirabile miniaturi mozartiene sunt puţin cunoscute nu numai publicului, dar chiar şi majorităţii muzicienilor” scrisese Ceaikovski în prefaţa partiturii sale, justificând-şi în continuare demersul : “Autorul acestei suite, Mozartiana, doreşte să dea un nou impuls interpretărilor acestor mici capodopere, a căror formă succintă conţine frumuseţi fără egal.” Pentru cele patru numerele ale suitei, sursele de inspiraţie ale lui Ceaikovksi au fost Giga K. 574, Menuetul K. 355,versiunea lisztiană a imnului euharistic Ave Verum Corpus, K. 618 şi Variaţiunile K. 455, miniaturi pianistice, dedicate literaturii de salon.
