Băutură şi băutori sunt de când Lumea şi Pământul… Dar, pe măsură ce bauturile alcoolice s-au diversificat, au apărut şi efecte relativn diverse asupra consumatorilor. Un studiu mai detaliat a arătat circuitul alcoolului în organismul uman şi ce efecte provoacă asupra acestuia.
Acest proces nu este acelaşi pentru toate organismele, ci este unul individual. Aşa se explică şi faptul că unii „ţin la băutură”, iar alţii nu. Procesul începe imediat ce „am pus alcool pe limbă”. Din păcate, nu se sfârşeşte în această etapă, în care enzimele din salivă descompun produsul toxic în foarte mică măsură.
„Grosul” se descompune în stomac, unde intervin enzimele, cum este alcool-dehidrogenaze (ADH), care transformă etanolul în acetaldehidă, substanţă de asemenea toxică, dar care merge mai departe la ficat. Enzimele (ALDH, aldehid-dehidrogenazele), produse de acest organ încearcă să neutralizeze acetaldehida, un alt produs toxic din lanţul descompunerii alcoolului. ALDH transformă acetaldehida în acetat, un compus inofensiv.
De ce ne îmbătăm
Cheia rezistenţei la băutură o constituie tocmai „zestrea” de enzime a organismului. Sinteza acestor enzime depinde de genetica organismului. Astfel, genelor implicate în sinteza acestor enzime, pot face ca organismul să secrete cantităţi mai mari sau mai mici dintr-o enzimă sau alta, aceste enzime fiind şi ele mai mult ori mai puţin eficiente în metabolizarea alcoolului.
Aşa stând lucrurile, ar fi bine ca fiecare să îşi cunoască limitele rezistenţei la băutură, pentru a se putea bucura de savoarea tipului de alcool conjsumat, fără să experimenteze aceste „manifestări neplăcute” sau să se dea în spectacol nemaiştiind de capul lui.
Un alt amănunt foarte important este acela că alcoolul nu se consumă pe stomacul gol şi nici de către omul bolnav, care are anumite afecţiuni pentru care consumul de alcool nu este permis. Mâncând înainte de a bea sau în timpul mesei, mucoasa gastrică este mai protejată de atacul alcoolului, iar absorbţia compuşilor nocivi din stomac încetineşte.
