Pericopa evanghelică din Duminica a XXX-a (Luca 18, 18-27) este o inițiativă profetică ce îndeamnă la a aduce roade îmbelșugate, ce permit fiecăruia dintre noi să se întâlnească cu Hristos, Cuvântul vieții, să asculte cuvântul lui Dumnezeu, să descopere frumusețea de a fi și de a iubi în Biserică, pentru a trăii experiențe reale și autentice de credință care să ne ducă la hotărârea de a ne dărui total lui Hristos, Domnul Dumnezeu.
„Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (Luca 18, 18) Această întrebare a tânărului din Evanghelie apare îndepărtată de preocupărilor multor tineri contemporani, deoarece nu suntem noi generația căreia lumea, lumescul și progresul temporal ne umple complet orizontul de a fi? Însă întrebarea cu privire la „viața veșnică” apare în momente dureroase ale existenței fiecăruia dintre noi, atunci când suferim pierderea unei persoane apropiate sau când trăim experiența insuccesului.
Dar ce este „viața veșnică” la care se referă tânărul bogat? Ne-o ilustrează Iisus, când le spune ucenicilor Săi: „Vă voi vedea din nou și se va bucura inima voastră, iar bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi” (Ioan 16, 22). Sunt cuvinte care indică o propunere exaltantă de fericire fără limite, fără de sfârșit, bucuria de a fi pliniți de iubirea dumnezeiască pentru totdeauna.
A ne întreba cu privire la viitorul definitiv care-l așteaptă pe fiecare dintre noi dă sens deplin existenței, deoarece orientează proiectul autentic de a fi și de viață spre orizonturi nu înguste, finite, limitate și trecătoare, ci largi, bucuroase și profunde, care ne fac să iubim lumea, de Dumnezeu pururea și așa de mult iubită, să ne dedicăm sfințirii ei, dar întotdeauna cu libertatea, harul și bucuria care se nasc din credință făptuitoare și din nădejde. Sunt orizonturi spirituale spre eternitate care ne ajută să nu absolutizăm realitățile pământești, simțind că Dumnezeu ne pregătește o perspectivă eonică mai mare, și să repetăm împreună cu neliniștitul Augustin: „Să dorim împreună patria cerească, să suspinăm după patria cerească, să ne simțim pelerini aici pe pământ” (Comentariu la Evanghelia după sfântul Ioan, Omilia 35, 9). Ținând privirea îndreptată spre viața veșnică, spre lumea serafimică a Liturghiei cerești să spunem : „Vreau să trăiesc euharistic și nu să subzist doar biologic!” Să orientăm zilnic busola existenței noastre prin iubire evanghelică spre înălțime, plenitudine ce se referă atât la desăvârșirea creștină, dar și la viața veșnică.
Dragi tineri, vă îndemn să nu uitați această perspectivă în proiectul vostru autentic de a fi și de viață: suntem chemați la veșnicie. Dumnezeu ne-a creat pentru a fi cu El, pentru acum, pentru mâine, pentru totdeauna, pentru eternitate. Ea vă va ajuta să dați un sens deplin alegerilor voastre și să dați calitate spirituală existenței voastre.
Iisus îi amintește tânărului bogat cele zece porunci (Luca 18, 20, 21), ca și condiții necesare pentru „a moșteni viața veșnică”. Ele sunt icoane ale voinței lui Dumnezeu, puncte de referință esențiale pentru a trăi în iubire, pentru a deosebi în mod clar binele de rău și a construi un proiect autentic de a fi și de viață trainic și durabil. Și pe noi Iisus ne întreabă dacă știm poruncile, dacă ne preocupăm să formăm conștiința noastră după legea dumnezeiască (și nu după voia cuiva) și dacă le punem în practică.
Desigur, dacă aceste porunci evanghelice le aplicăm la lumea contemporană, observăm că este vorba despre întrebări ce sunt împotriva curentului față de mentalitatea actuală, care propune o libertate care să nu fie axiologizată de valori, de reguli, de norme obiective și invită să se refuze orice limită pusă dorințelor concrete de moment. Însă acest tip de propunere în loc să conducă la adevărata libertate, îl face pe om să devină rob al lui însuși, al dorințelor sale imediate, al idolilor cum ar fi puterea, funcția, banul, plăcerea preadesfrânată și seducțiile lumii, făcându-l incapabil să urmeze vocația sa firească la iubire.
Dumnezeu ne dă poruncile dumnezeiești pentru că vrea să ne educe la adevărata libertate, pentru că vrea să construiască împreună cu noi o împărăție a iubirii, a dreptății, a dăruirii și a păcii. A le asculta și a le pune în practică nu înseamnă a ne aliena, ci înseamnă a găsi drumul libertății și al iubirii autentice, deoarece poruncile nu limitează bucuria sau fericirea, ci arată cum să le găsim. Iisus, la începutul dialogului iubirii cu tânărul bogat, amintește că legea dată de Dumnezeu este pururea bună, pentru că „Dumnezeu este bun” (Luca 18, 19).
Cel care trăiește astăzi condiția de tânăr trebuie să înfrunte multe probleme care provin din șomaj, din lipsa de referințe ideale sigure și de perspective concrete pentru viitor. Uneori se poate avea impresia că suntem neputincioși în fața crizelor, impasurilor și derivelor actuale. În pofida dificultăților, nu vă lăsați descurajați și nu renunțați la proiectele voastre! Cultivați în schimb în inimă dorințe mari de prietenie curată, de dreptate, de dăruire și de pace. Viitorul nu este în mâinele celui care pune doar întrebări, ci este în mâinile celui care știe să caute și să găsească mobiluri și motivații puternice de viață, de a fi bun și de nădejde. Dacă veți vrea, viitorul este în mâinile voastre, pentru că darurile și comorile pe care Domnul le-a închis în inima fiecăruia dintre voi, plăsmuite de întâlnirea pascală cu Hristos, pot să aducă lumii nădejde autentică! Credința în iubirea lui Hristos, făcându-vă puternici și generoși, vă va da curajul de a înfrunta cu seninătate drumul vieții și de a vă asuma responsabilități personale, familiare și profesionale. Angajați-vă să construiți viitorul vostru pe parcursuri serioase de formare spiritual-personală și intelectuală, pentru a sluji în manieră competentă și generoasă binele comun.
În lumea de astăzi sunt provocări actuale, care sunt urgente și esențiale pentru viața și binele din lumea aceasta: folosirea resurselor pământului și respectarea ecologiei, împărțirea justă a bunurilor și controlul mecanismelor financiare, solidaritatea cu țările sărace în cadrul familiei umane, lupta împotriva foametei în lume, promovarea demnității muncii umane, slujirea adusă culturii vieții, construirea păcii între popoare, dialogul religios, buna folosire a mijloacelor de comunicare socială.
Sunt provocări la care sunteți chemați să răspundeți pentru a construi o lume mai dreaptă și fraternă. Sunt provocări care cer un proiect de viață exigent și pasionant, în care să puneți toată bogăția voastră conform planului pe care Dumnezeu îl are cu privire la fiecare dintre voi. Nu e vorba de a face gesturi eroice, nici extraordinare, ci de a acționa folosind propriile talente și propriile posibilități, angajându-vă să înaintați în mod continuu în credință și în iubire.
Hristos vă cheamă pe fiecare dintre voi să vă angajați alături de El și să vă asumați propriile responsabilități pentru a construi civilizația iubirii. Dacă veți urma cuvântul Lui, drumul vostru se va lumina și vă va conduce la ținte înalte, care dau bucurie și sens deplin vieții. Fie ca Maica Domnului, Maica Bisericii, și Sfântul Apostol Andrei, pe care o să-l prăznuim peste câteva zile, să vă însoțească cu ocrotirea lor.
Arhimandrit Teofan Mada
